Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezievisual

Poem de pieire

- Până la ziuă -

1 min lectură·
Mediu
Să mă duc dracului vreau
Lasă-mă Doamne
Lasă-mă-n pelin fierbinte
Degeaba am tot crezut
În cele sfinte
Când o sărutam
Pe piciorul drept
Eram un netot
Când o sărutam
Pe cel stâng
Eram un nătâng
Când o sărutam
Între ele
Cu patimă și cu foc
Împreună ardeam
Ca o torță de soc
Luna se facea vârcolac
Îmi atingea gura
Să tac
Luna toată
Devenea înfrigurare
Mă mângâia pe creștet
Tăcând tot mai tare
Nu am fost
Păcătos
Nu am fost
Nici creștin
Știam că voi bea din pelin
Că voi rămâne singur cu mine
De mângâiere
De tandrețe
De dragoste pură
Avea nevoie
Iubita mea
Frumoasă femeie
Am rămas o epavă
Lovită-ntr-un ciot
În mâlul singurătății
Să mă îngrop
Până la ziuă
Îmi voi tăia inima
În patru felii
Cu ea să îndop
Câinii singurătății
Cheflii
002438
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
136
Citire
1 min
Versuri
45
Actualizat

Cum sa citezi

andronache virgil-nicolae. “Poem de pieire .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andronache-virgil-nicolae/poezie/13987196/poem-de-pieire

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.