scurt-metraj

Alexandra, felul cum o spune poemul tău, chiar îndeamnă pe oricare bărbat să dorească să fie pe un umeraș ca o haină! Un poem sensibil, care ilustrează o poetesă sensibilă!
Cu stimă
PP

m-am jucat și eu de-a umerașele, când aveam scarlatină și-mi era dor de bube dulci. acum mă joc de-a binelea, și nu-mi mai este dor de nefericire.

PS: sensibilitate - sigur ai, dacă îți este dor; poezie - sigur nu ai încă, dacă te îmbraci la modă (fie și din șifonierul proprietate personală).

valentin,pot sa spun ca ma imbrac chiar la mana a doua

emisul ăsta de judecăți referitoare la all kind of things
în speță, poezia, e cazul reprobabil dogmatismului
așa cum berea vinul eminescu mașinile culorile cărțile sunt văzute/ percepute diferit, așa e și cu poezia
spui că un text nu este poezie, când totul este nul, zero barat, când nimic nu mișcă
aici se creează niște imagini destul de puternice, păcat însă că dau spre clișee(ca viziune, concept)
dar e f. ok, mai ales că totul se salvează prin final
adică sunt acceptabile genul acesta de texte simple doar dacă sunt suținute cu un smth special, aici - finalul

bun și hai să arătăm lumii întregi că nu suntem așa de încuiați
că atunci când vedem ceva nou, respectiv un tânăr care scrie, să nu-l alungăm
puțini mai sunt cei care mai cred în așa ceva