14:51
mă dau uneori jos din pat și e mereu aglomerația asta oameni care citesc reviste oameni care fumează care traversează strada care conduc mașinile altora oameni nimic mai puțin nimic mai
13:13
Dimineața Îmi vine să mă închin La fiecare din cele opt icoane de pe biblioteca ta Pentru iertarea păcatelor de azi noapte. îți pui pălăria, ochelarii rayban și pantofii ăia vintage
11:03
unii pur și simplu nu pot răceala se instalează în încheieturi și ne trântește corpurile într-un colț îndepărtat unde desenele cu cretă pe asfalt și cadourile ascunse prin capitală nu
Dimineață
nu știu cum e mai plăcut Să te trezești Și să simți urmele din cearceaf Pe spate. Să fii cearceaf și să simți Carnea pe cutele tale
B 01 ADI
Câteodată am impresia că te văd la metrou Și cobor la următoarea, Am pierdut două examene așa. O să încep să strâng bani Să-ți cumpăr o
10:21
E greu să mă trezesc fără cafea, Mereu uitai cele două lingurițe de zahăr. Drumul cu tramvaiu 21 e plictisitor, Au apărut controlori Și bătrâni care îți spun că sunt singuri. Mă scăpai de
Mangalia București
Îmi aleg un loc la geam, Lângă niște bătrâni. Ascultându-i, mă întreb dacă inima are riduri mici, De expresie; Mă uit. Un obiectiv de 35 mm și Bresson și-ar pierde faima
Carne frumoasa
La seminarul de anatomie Profa ne trântește niște oase în brațe Ne pune să le desenăm Îmi imaginez că sunt ale tale Și le întorc pe toate părțile Până încep să simt pielea Mă duce
scurt-metraj
mi-e așa dor de tine că uneori îmi doresc să deschid șifonierul de dimineață și să te găsesc pe un umeraș așteptând cuminte să te ridic de-acolo să-ți pun brațele pe ale mele ochii
big be(a)n(g)
suntem într-un autocar mare și negru tata îmi arată cu palmele bătătorite un ceas mare auriu care face tic tac ce-i aia tată? în jurul meu lumea se uita cu gura deschisă am deschis-o și
tipele scârțâie
Mi se aburesc ochelarii la metrou Câteodată sunt sigură că Ai mei or să se despartă și În căști scârțaie o tipă Ca o ușă nedeschisă De prea mult timp/învăț Să nu te mai aștept Ca pe
