tipele scârțâie

nu mai ai nevoie de \"ca în propria piele\" ca să întărești senzația de auto-protecție și se termină f bine așa
la plapumă

nu e deloc rău deloc rău
eu l-am citit așa:

mi se aburesc ochelarii
la metrou
câteodată sunt sigură că în căști scârțâie o tipă
ca o ușă
și ai mei or să se despartă

spre casă/opresc boxele și ascult
cum totul fâșâie în jur
sting țigara
și îți scriu
“ai mei nu mai dorm împreună”
de vreo 15 ani/casa e goală

și tot ce pot să fac e să mă înghesui în plapumă

am ce am cu titlul parcă mi-ai spus tot din el
enunțul ăsta mă privează de orice curiozitate
nu-i obligatoriu să fie construit din cuvintele din text
mă crezi?

ai dreptate in legatura cu titlul
imi place cum ai vazut poezia,se apropie mai mult de ce voiam sa exprim,dar daca las doar partea ta where\'s my job?:))

alexandra, e tot poemul tău.

aici e un atelier unde se dau și se primesc sfaturi. și așa cum ți-a aranjat alice drogoreanu textul, tot al tău este, fii liniștită.

eu zic să-l postezi.

iar noul titlu e aiurea, găsește ceva mai puțin strident & mai smart. mai conotativ etc.

asta voiam sa-l fac,asteptam acordul cuiva.ok,i\'m new,i\'m just getting used to the rules

cred că înghesuiala în plapumă ar fi fost un adaos inutil
și , nici titlul nu este deloc strident, poate îndrăzneț, sau, dacă vrei, reacționar față de ceea ce se obișnuiește
ai mei, ai tăi , ai noștri și ai voștri nu mai dorm împreună
o poezie-diviziune
amical, silvia