Plopeanu Petrache

...condiția esențială a unui dezechilibru: dispariția celuilalt...Un poem sensibil al cuvintelor duse pe alte tărâmuri...în lipsă de îmbrățișare...
Cu stimă
PP

George, nu-ți spun altceva decât continuă!
Cu stimă
PP

Titlu îmi spune ce ai dorit de la acest poem, dar nu mă mulțumesc doar cu ideea unei metaforizări a învățării zborului ci vreau să merg mai departe. De la simpla ideea a zborului fizic se ajunge într-un spațiu al transcendenței asumate de către poet, un spațiu al ideilor multiple, care se reproduc unele pe altele într-o succesiune logică.

Aici în acest spațiu nu mai este interesant zborul în sine, care la un moment dat a fost folosit cu succes drept pretext pentru lipsa încălțărilor, ci o revenire din metaforă în concret și regăsirea ființei poetice pe post de papuc - deci o încălțare - al Lui.

Totul a fost o plimbare -pretext, ceva de genul: \"Unde îmi sunt încălțările? Nu sunt? Nu-i nici o problemă, am acum pretextul să le înlocuiesc prin propria-mi persoană, iar pentru că un om-papuc nu-i este de folos nimănui, dar trebuie totuși să-i fie cuiva, eu devine papucul lui Dumnezeu\".

Sunt și alte aspecte pe care aș putea iniția un alt discurs, dar mă opresc. În orice caz un poem plăcut, cu două straturi de metafore care se întrepătrund, dar care cer plăcere pentru a fi desprinse unele de altele și apoi să fie unite aleatoriu.
Recomand bineînțeles acest poem!
Cu stimă
PP

Necunoașterea și imposibilitatea cunoașterii trupului ei, doar atât, pentru că doar acesta e \"un atelier de invenții/cu indicații în japoneză\". Ea are vise nevinovate, și e neatentă, de aceea va fi \"prinsă acolo într-o plasă de fluturi\", dar neatenția sa este una a unei efemeride, care nu poate exista decât într-un mod delicat.Totul este o iluzie și ea și mâna care încearcă să pipăie pentru ultima oară \"colțul rochiei\"; și el este doar o impresie între găuri negre, pentru că din acestea nimic nu poate scăpa. Cum aș putea numi, în sinea mea acest poem de dragoste, totuși : \"impresiile unui gând despre delicatețe\".
Cu stimă
PP

Știm Victor încotro ne poartă pixul pe fila de hârtie atunci când muza ne vine din concediu! E la fel de interesant să spun ce simt pornind de la poemul tău.

Sunt aici elemente care se completează: seara, acoperișuri, cântecul unui bețiv, plimbarea de seară, biserica, Calea Lactee. Apoi apare acele elemente care mă îndeamnă să mă opresc: lotusul cu o mie de petale care se deschid pe un cap retezat și îngerul la care apelez.Există decorul, există personajul principal, există acțiunea umană. Ce este dincolo de ea? Transcendentalul presimțit și apoi apelat direct și răspunsul acelui transcendent.

Așadar poemul mă îndeamnă să găsesc o cale proprie pentru a produce ruptura cu realul pentru a trece dincolo. Fantasticul apare din real, e suficient să bați într-un vitaliu; e suficient să scrii primul vers bun pentru ca sublimul să-ți răspundă.

Un poem de apreciat cu multe cuvinte bune!
Cu stimă
PP

Interesant Nicolae acest presupus monolog al lui Iisus, în care regăsesc întrebările Lui dar și întrebările noastre. Ai aici ceva care m-a oprit:

\"să trăiesc prin trecătoarea
dintre știu de la alții
și nu voi ști niciodată\"

Trebuie să ne asumăm responsabilitatea de a nu ști nimic ci doar bănuiala să ne-o facem proprietate intrinsecă.

Poemul este curat, fără întrebări supersimbolice, fără extravaganțe și tocmai de aceea atrage.

Cu stimă
PP

Consecințe \"firești\"

Botul de l-om avea mare,
ne vor lipsi întâi de bani,
apoi ne-or trage-o implicare,
pe cel puțin vreo 2 - 3 ani.

Dom\' Ioniță, nu e deloc rea proza aceasta. Dar după cum ai observat, proza nu prea e gustată pe aici dacă nu introduci nisciva experimente psiho-oniro-etc-iste. Sincer mie îmi place și o să reiau tot ce ai scris ca să leg prezentul de trecut! După ce voi citi tot o să-ți spun părerea mea absolut sinceră și...integrală!
Cu stimă
PP

Banc: „…avem și piscină, toată ziua sărim de la trambulină. Dom’ doctor a spus, că dacă suntem cuminți, ne pune și apă…”

Mi-a spus Boc, doctor de „minți”,
nu vă mint, vă spun pe bune,
de sărim acum cuminți,
mâine, apă ne va pune!

Un ritual de apropiere și de păstrare a clipei celuilalt. Mângâieri, zâmbete, săruturi, ele trec dincolo de ceea ce poate părea \"lepros\". Zâmbetul rămâne alături să susțină schimbarea de planuri existențiale. Un poem bun, echilibrat și cu idei interesante
Cu stimă
PP

Lumină și cuvânt și sângerarea privirii către ochi în căutarea sensului. Multe sunt prilejurile de sângerare și ar fi splendid să fie o sângerare frumoasă nu una a lipsei de sens, de frumusețe și bunătate! O scânteie de filosofie a luminii prin cuvânt.
Cu prietenie
PP

Dacă geniul suprem este moartea, atunci da,accept că geniile se joacă cu creierele noastre, dacă nu... Oare au geniile timp pentru bieți muritori ca noi? Și mai mult, cum putem oare identifica geniile printre atâția impostori? De fapt, da ai dreptate, față în față cu un geniu creierul noastru trebuie să reacționeze din instinct...E de discutat...
Cu stimă
PP

Instrucțiuni pentru șoferi amendați
(apropo de polițiștii cercetați pentru mită)

Când vei fi iar amendat,
dă-i agentului permisul,
cată să-ți verifici visul:
de-ai tăi lei s-a lepădat?

Sonetul e OK, dar introdu te rog diacriticele pentru a nu tăia din fluența poemului!
Cu stimă
PP

Adrian, poemul mi-a reținut atenția- nu că aș fi eu de important - și pentru mine e suficient.De ce? Sigur, mulți îți spun multe vorbe de laudă sau invers, eu nu spun decât: versul zboară spre cititor, e melodios ca o poezie clasică, are rupturi de imagini și există suficiente idei pentru a te opri și a nu le da dreptate unora care te înjură! Îmi place.
Cu stimă
PP

Trecut, lecturat, plăcut, felicitări spus. Stop!
...întreaga viață vom lucra la ele și niciodată nu vom fi mulțumiți
Cu prietenie
PP

Maria,
există anumiți oameni care percep mai acut gravitatea poeziei, tu ești cu siguranță unul dintre aceștia.Mulțumesc pentru identificarea totală cu ceea ce am scris. Ești cu adevărat uimitoare!

Ionuț,
poți exprima același fapt în n moduri. Mulțumesc

Valentin,
aceste cuvinte, exprimate de tine, mă bucură deoarece știu cât de exigent ești în materie poetică și cât de liber în aprecieri.Analiza întreprinsă de tine este atât de completă încât o să te rog, atunci când voi trimite la tipar volumul care va cuprinde acest poem, să păstrez și analiza ta.

Ioana, Teodor,
vă sunt recunoscător pentru frumoasele voastre cuvinte

Cu multă prietenie
PP

(Știind c-amorul e riscant
S-a tot ferit să guste hapul
Până-a-ntâlnit un tip tranșant
Și-a doua zi-și pierduse capul
Florin Rotaru)

Că și-a pierdut capul nu-i bai,
doar n-a avut ceva în el,
dar dacă-i vezi părul bălai,
îți riști și capul de oțel!

Latura ontologică a poemului, cea arătată nouă cu minimum de mijloace, ne demonstrează încă odată cum lumea lui și a ei este o veșnică repetiție a sentimentelor, florilor și păsărilor Și mai învățăm că omul poate să fie lăsat la o parte. Poem cu rezonanțe tulburătoare și culori și adâncimi.
Cu prietenie
PP

Ștefan,
mărturisesc, am stat mult pe textul și imaginile ce-l însoțesc și am realizat întreaga lui frumusețe Să mă explic:
1.Nu sunt adeptul însoțirii textului poetic de imagine, dar se pare că aici trebuie să fac o pauză de convertire temporară!! Imaginea însoțește completând într-un mod deloc ambiguu, poemul;
2.Poemul ca text - pentru că există un poem ca imagine și un poem ca text și imagine -, îmi propune o idee care pe mine mă atrage prin revelațiile pe care mi le propune: respirația ca urmă a ființei, ca umbră a reluării aproape nesfârșite a existenței, respirația ca linie continuă între ce a fost, ce este și ce va fi. Bine găsite și totodată inedite acele alăturări de îndemnuri, de observații, de afirmații și negații, de veșminte iluzoriu orientale, care îmbracă întregul poem
3.Poemul ca imagine mă izbește prin certitudinea culorii, în primul rând, prin fracturarea întregului perceput, în al doilea rând și prin pendularea permanentă între lucid și subliminal, aceasta fiind deja trecere spre poemul ca text și imagine;
4.Poemul ca text și imagine reprezintă o completare a contrariilor, o completare a ceea ce simțim-vedem cu ceea ce bănuim
Un poem care mă face să fiu mai atent la folosirea imaginii lângă text. O steluță lângă toate acestea
Cu stimă
PP