...și Dumnezeu trăgea de marginile pământului

Latura ontologică a poemului, cea arătată nouă cu minimum de mijloace, ne demonstrează încă odată cum lumea lui și a ei este o veșnică repetiție a sentimentelor, florilor și păsărilor Și mai învățăm că omul poate să fie lăsat la o parte. Poem cu rezonanțe tulburătoare și culori și adâncimi.
Cu prietenie
PP

Dacă în ochii ei încă mai poți vedea câmpuri de maci, deși povestea e \"de când luna și soarele nu aveau cer\" înseamnă că iubirea ei a rămas scrisă undeva la marginea pământului acoperită de \"o amintire albă\".

Cu drag de poveste, Maria

petrache:mulțumesc pentru comentariu și pentru interpretare.
maria:tu ești singura care știi povestea macilor..așa este, am o iubire scrisă în alb.poate se va..
cu drag și caiși în poartă,
rara

cel puțin în prima strofă.
dar m-am liniștit deîndată, după ce ai redus totul la sentimente, caise și păsări visătoare - uitate toate - culmea! - în urmă. nu era vorba despre mine. ci doar despre gâfâiala unui Dumnezeu ce să chinuia să-și aducă pământul mai aproape.

uitându-mă și la subtitlu, chiar m-am convins că nu e vorba despre mine. și nici despre tine. la știri s-a anunțat că abia mâine cerul se va retrage din brațele lunii și soarelui. posibil că tu urmărești alt canal. oricum ar fi, o poveste care a început se va fi sfârșit chiar înainte de a începe.

și abia acum cred că am putea să ne recunoaștem - eu ca o amintire albă, tu cu ochii molfăind roșul macilor (chiar dacă eu nu ți-am fost vreodată, iar macii nu ți-au gustat nicicând privirea).

Păcat, căci iubirea noastră ar fi putut reda cerului luna pe care n-a pierdut-o vreodată.

cred că ai multe frustrări. păcat.nu-mi amintesc să fi auzit cum ești.sau piticii ăștia cu cizme roșii sunt ai tăi??
hmm..te-ai programat la vreo radiografie, ceva?

Cezara, nu stiu de unde scoti poeme, atat de sensibile, atat de feminine, raman naucit!
Tare m-a prins poemul asta , n-am stele... sa fug cu ele in palma si sa le lipesc pe fereasta ta!

\"nu e nevoie de oameni
să poți face asta
doar de sentimente
un cais, câteva păsări visând
atât mai rămăsese în urmă\"

da!!! o zi mandra

și ți-am lăsat câteva caise în geam!
mulțumesc, 3D pentru lumină!
rara

am redus ultima strofă la:

\"el
alb
ea
cu ochii plini de maci\"

____________________
apoi am recitit și am simțit nevoia de-a mai reduce un pic din excesul trăirii (strofa 2), de-a o canaliza cumva:

\"nu e nevoie de nimic
pentru asta
ci doar de-un cais,
și de câteva păsări visând\"

______________________
și-n cele din urmă am căzut către strofa 1, cu o mică deviere:

\"ea
citea un studiu despre cer
el
învăța timpul înapoi\"

_____________________
* drept să spun mi-a cășunat și pe titlu, l-aș fi vrut mai scurt (\"...și Dumnezeu trecea tăcând\") și fără de subtitlu.

* da! frumos, simplu, fără răsuciri inutile, o poezie clară, inductivă!
(dovadă critica-mi de mai sus!)

cu respect,
pt.

mulțumesc pentru comentariu și pentru reducționismul aplicat poemului.orice idee e binevenită.
rara

Multe note muzicale.Ai zice ca esti undeva in vals...Si apleci privirea sa vezi cerul...Si pe El si Ea tinand de marginile pamantului.

la celălat cititorul. mulțumesc virgil pentru călătoria ta prin versurile mele.
rara