Mirosul serii

frumos, mai ales imafinea lotusului în locul capului retezat. Înțelegere. Greșală de tastare la îmgerul. Plăcut.
LIM.

Știm Victor încotro ne poartă pixul pe fila de hârtie atunci când muza ne vine din concediu! E la fel de interesant să spun ce simt pornind de la poemul tău.

Sunt aici elemente care se completează: seara, acoperișuri, cântecul unui bețiv, plimbarea de seară, biserica, Calea Lactee. Apoi apare acele elemente care mă îndeamnă să mă opresc: lotusul cu o mie de petale care se deschid pe un cap retezat și îngerul la care apelez.Există decorul, există personajul principal, există acțiunea umană. Ce este dincolo de ea? Transcendentalul presimțit și apoi apelat direct și răspunsul acelui transcendent.

Așadar poemul mă îndeamnă să găsesc o cale proprie pentru a produce ruptura cu realul pentru a trece dincolo. Fantasticul apare din real, e suficient să bați într-un vitaliu; e suficient să scrii primul vers bun pentru ca sublimul să-ți răspundă.

Un poem de apreciat cu multe cuvinte bune!
Cu stimă
PP

Liviu, mulțumesc de observație. Se vede că-mi trebuie ochelari. Multă căldură și lumină in *camera ta mică* unde spre seară se aud greieri.

Victor

E o surpriză pentru mine comentariul tău mai ales că ne întâlnim pe pagina mea pentru prima dată. Fii binevenit! Îți mulțumesc pentru generosul comentariu.

Cu stimă
Victor