păcala făgețelului (XVII)

un text animat de sentimente pozitive de exceptie
autorul scrie pe o unda de sensibilitate exacerbata caci este un subiect cald care îi stapâneste cugetul si simtirea
firul liric devine poveste si invers ,ceea ce ,trebuie sa recunosc,este o arta pe care acest poet melancolic o stapâneste bine
autorul construieste o mitologie proprie care se contureaza din ce în ce ,de la un poem la altul

Foarte interesanta coborarea asta a luminii albe si moi in strachina! Poezia contureaza imaginea satului care se pregateste sa plece intr-o alta lume, nu stiu de ce lampa goala, fara de gaz, m-a dus cu gandul la salcamul lui moromete... Cu placerea lecturii,
numai bine,
alex

pnezia mi se pare o ironie la adresa indiferentei autoritatilor fata de satele marginase. o idee origimala asupra pogorarii lumini. bun! gabi

Am citit cu plăcere și emoție textele tale. Deși eu scriu în alt registru (în afară de muncile lui Hercule în epigramă), am curiozitatea, uneori, de a mă \"juca\" - dar, mai ales de a citi și în acest stil. Orice asemănare cu Marin Sorescu este pur și simplu întâmplătoare.
Mulțumesc de trecere prin pagina mea!
Cu amiciție, Mișu

toți avem asemănări cu câte cineva. problema este însă a trăirii poeziei pe care o scrii și trăirea se vede, se simte. tensiunea autoironică a scrisului tău îmi place și faptul că începi să te miști într-un univers propriu. te urmăresc cu plăcere. și mă bucur că este reciproc. la următoarea revedere!

interesant textul, despre o lume de care ne puteam aminti fiecare. ori aproape. scris cu o sensibilitate deosebita, textul curge intr-un univers aparte, aproape mitic. lucuri spuse simplu si fara pretiozitati, despre intamplari care misca lumea

***
dragi prieteni,
va multumesc si va astept mereu in pagina mea!

cu respect,

Satul populat cu gropi, iar oamenii bâltâcind cu așteptarea unui ultim rift ceresc. Nu este vorba de nicio parodiere a satului din La lilieci. Aici este dezarticulat universul electric, pentru suspendarea lămpii, pentru sfârșitul ce debutează cu fulgerul Parusiei.

Arcana XXI. Lumea
Este juxtapunerea diferitelor elemente legate între ele. Se mai numește Adevărul sau Apoteoza. Foc, Pământ, Aer și Apă - unite ca cei patru frați ai lui Horus, cele patru colțuri-sferturi ale Universului. Unite pe un cerc, ele reprezintă unitatea și mișcarea Universului, imaginea Timpului, sau a Creației. Domnia asupra frumuseții. Ideea temeliei sau a întemeierii. Thav e ultima literă a alfabetului ebraic, cea care va sta înscrisă pe fruntea oricărui om ce a respectat Legea!

dincolo de ce transmite, dincolo de \"simplitatea\" asta, de folosirea meșteșugită a majusculelor, este impresionant cum sunt reținute sensurile și de fiecare dată la locul lor (iar starea pe care o reușești transmite tocmai sensuri, lucru foarte rar), coborând spre străfunduri, doar la Zaharia Stancu am mai întâlnit acest CEVA...urmăresc felul în care se construiește ce scrii și de fiecare dată sunt impresionat

un sat întreg așteptând lumina Adusă, având în față străchinile astea de mii de ani
această aparent-amară detașare, de fapt înțelepciune, care-și iese din marginile ei..mă gândeam la Brâncuși, mă gândeam la Hamangia..multe ar fi de spus, poate o vor spune cei care sunt mai în măsură să o facă.

Petruț...te puteai naște liniștit și înaintea lui Sorescu

acum citeva zile am descoperit ciclul tau - si da, am ceva mare, mult, de citit......stilul ma fascineaza, acolo in iarba despre \"ale noastre\" chiar daca peste timp....ma bucura,chiar daca eu nu reusesc din lipsuri de vorbe exacte sa scriu ceea ce as fi dorit, dar le gasesc aici
si voi citi la weekendul aceste, da, voi citi