Petru Teodor

da.
am simtit, ín forma modificata de mine altceva.
asta am vrut sá arát.

cu respect,
pt.

p.s.: îmi cer iertare pentru revărsare și modificările produse.

iar dor în mine
cerul
caii-albaștri...

(cu respect,
pt.)

Cea mai tristă poezie începe cu un sărut.
Cea mai tristă poezie n-a început încă.
Crist, și-aștept
Răstignirea.

poetul nu se vede-n Cuvânt,
iar printre cuvinte se pierde

(cu respect,
pt.)

(variantă modificată:
prea mult a vrut a-L rosti, încât,
atunci când a ajuns către El, s-a pierdut)

și totuși.

a, și cele de mai sus sunt niște gânduri simple.
și o replică adresată cuiva de pe agonia prin comentariile mele.

mulțumesc de trecere!

pt.

má faci să zâmbesc...
am încercat marginile gândului, marginile ființei, un pic am încercat și neființa (ce vrei, am fost \"curios\")...
am fost neființă. apoi ființă. apoi neființă. apoi iar ființă.
s-ar putea ca a treia oară să nu mai fiu așa de norocos.
nu că ar conta.

(listă - linia 1)
unde am spus ca subiectivul și obiectivul ar trebui să corespundă?
am spus doar că subiectivul este resorbit în obiectiv.
asta ca pas ultim, dincolo de care subiectul dispare.
nu că obiectivul ar fi o soluție de eternitate.

(listă - linia 2)
evident.
dar nu știu unde duce.
drumul e liber, curge.
fără să-mi spuna unde.
(soteriologia nu-i de ocazie; în privința mea este constituțională.)

(listă - liniile 3 și 4)
sufletul a fost despicat dintru început.
gând a prins atunci a se îmbrăca în haine mărunte.
pentru a ajunge.
de aici apele subterane.
dar din mai rămâne ceva nespus.
nu știu dacă va fi rostit sau nu.
nu stă în puterea mea să știu.
noi doi privim diferit acest lucru (gândul versus ce(c)itate).

(listă - linia 5)

(și sub listă)
nu sunt de împrumut. au venit din sciziunea întâi.
un sfat bun (presupune o absență, asupra căreia nu m-aș hazarda să discut).

mai jos:
* nu ai căutat corespondețe (punți); ai căutat doar să înțelegi; aici tu îl ratezi pe celălalt; cu toată îmbrățișarea lui;
* mulțumesc de depeșă.

cu prietenie
și respect,
pt.

* nu-l pierde!
___
* să presupun că prin A. Toma ai vrut să spui Alexandru Toma (\"poetului oficial al stalinismului românesc\"), decedat în \'54, nu?; nu văd legătura, dar dacă zici tu, așa o fi.

același,
pt.

mulțumesc angela de semn.
să plonjeze și către voi
gândurile bune

condei ușor și inspirat
tuturor

cu prietenie,
pt.

Când aripi de corb
ating
ochiul tăcut al frunții
savurând gustul amar de frunze
sufletul își pune cămașa
sub nucul bătrân
și râd, și plâng amarul
ce-și strânge lacom colții

____
* dar este ușor să reconstruiești pe poezia altuia;
* forma de mai sus este obositoare.

cu respect,
pt.

* da, o corectură bună; cu spațiere cu tot; eu resimțeam ceva mai puține corecții, dar... ce-i al Cezarului! (o singură precizare - Dumnezeu, nu d-zeu, nici dumnezeu)

cu respect
și zâmbet,
pt.

da, da, o evoluție!
un soi de epigramă, nu?
rog cunoscătorii să-și dea cu părerea.
eu rămân cu plăcerea.

cu respect,
pt.

\"e vremea să ne salvăm de la viață
e vremea să ne citim pe îndelete scrisorile

mici cuvinte [fără stăpân]
cât de mult le-am iubit aproape omenește
gunoierii le vor [căra] spre noapte în saci
le vor ascunde sub poduri
mult prea obosiți poeții unui alt veac
vor adormi cu fruntea pe ele

[...]
veți rămâne doar supraviețuitorii
fantasmelor
....\"

* iar finalul este superb.

cu plăcerea lecturii,
pt.

* despre iluzii (haiku-like):

trepidații
o ridicare de voal în poarta
sărutului

același,
pt.

* o, dar ascunzi multe, într-adevăr, domnule (!); multe...
* voi deconstrui un pic pentru a fi mai ușor, mai jos:

într-o lume
fără durată
cu soare lăuntric
(iluzii) necesar(e) ochilor
lipiți pe orizont
ca niște
trepidații sub piele
(ca o ridicare de voal
înaintea sărutului)

cu respect
și zâmbet,
pt.

* o să scriu mai scurt, am mai dat un răspuns, dar seit-ul l-a respins (este a n-a oară când se intâmplă să mă arunce înafară);
* evident, personajele rămân ca o rană deschisă, iar atunci când crusta lor devine prea groasă, involuntar o zgândărim ducând mâna la tâmplă; pentru că unul se varsă în celălalt, fără a deosebi autor de personaj, atât de mult se amestecă acolo, în vasul acela de ceramică; dar în exterior toate par normale, zâmbești, saluți, pășești la fel (asta mă trimite cu gândul la Eliade, mă rog, prostii), dar te lovești la un moment dat cu vârful pantofului de bordură și ochii îți alunecă involuntar; și iarăși rupi hainele aerului cu mâna;
* ezitările mie îmi par a vorbi mai mult decăt spontaneitatea; te pierzi uneori, nu poți fii mereu spontan; resimțeam nevoia de trei puncte de suspensie, dar după \"știi tu...\", un soi de continuare în tăcerea de după; altfel e prea brutala trecerea spre versul următor; iar fluturii ceia sunt teribili; totuși eu cred ca fluturii se întorc spre crisalidă la fiecare răsucire de clipă; doar sunt păsări phoenix, nu; păreri, păreri...
* tot la partea de critică: \" voi ajunge pe o altă planetă\" (de ce \"curând\"?; nu-i stângaci acest cuvânt lăsat acolo, ca o rămășiță?).

* citind răspunsurile, am găsit germenii unei poezii dadaistice; poate voi da glas vechii forme, poate nu; este o idee bună.

cu respect,
pt.

așa gândeam și eu până m-a atins asfaltul străzii -
și a fost lungă atingerea
ca o dâră de sânge

cu respect,
pt.

...simbol.

\"poate că unul dintre noi l-a vazut pe dumnezeu într-un medalion de teracotă
dar nu putem spune nimic sigur\"

* iarăși joc de imagini; frumoase, fragmentate; semințe bune;
* problema apare la un spațiu resimțit necesar după ora ceaiului (nu, nu siesta, aceea este după cină! :));
* între ghilimele regăsesc ceea ce degust mai alături de \"e ora ceaiului și trebuie să respectăm acest tabiet\" - ce găsesc a fi un obicei tare bun! (:))

cu respect,
pt.

* către

Aici ar fi de lucru. Poezia este un pic prea...
Te poartă mulcom ca un râu liniștit.
Și spune totul cu bun-simț.
Ori, atunci cqnd dai cu pietre, sari stropi, nu?
Aicea este reproșul - unde sunt stropii?

cu respect,
pt.

a, poezia asta am citit-o mai demult și nu-mi plăcu\'.
este multă deviere, după ce in start atragi omul cu versuri bune, de la cutia de jad in jos ma pierzi; și știi de ce(?); pentru că diluezi; iar mie îmi place rieslingul sec.

cu respect,
pt.

* de la \"ea tăcea mult despre [...]\" până la final - superb; culmea, fără să fi citit această poezie, părți din ea i le spun aproape mereu ei, jumătății mele; aici găsesc multa dragoste, asemeni aceleia din scrierile lui Eminescu (!), dar mult adusă incoace; drept să spun imi place teribil dragostea aceasta; apoi mai este și subtextul simbolistic, ce vorbește despre altă dragoste, asemeni unei vrăji teribile.
* o mică nelămurire (contradicție, m-aș hazarda să spun, deși... poate că nu) - strofa 6, dupa tăcere, eu nu prea o văd potrivită; dar poate că nu am citit cu atenție întreaga chemare.

* felicitări, domnule V.Potra; și, vorba seit-ului, \"trezirea\" să-ți rămână în viață.

cu respect,
pt.