pentru noi casa de nebuni reprezintă un simbol

...simbol.

\"poate că unul dintre noi l-a vazut pe dumnezeu într-un medalion de teracotă
dar nu putem spune nimic sigur\"

* iarăși joc de imagini; frumoase, fragmentate; semințe bune;
* problema apare la un spațiu resimțit necesar după ora ceaiului (nu, nu siesta, aceea este după cină! :));
* între ghilimele regăsesc ceea ce degust mai alături de \"e ora ceaiului și trebuie să respectăm acest tabiet\" - ce găsesc a fi un obicei tare bun! (:))

cu respect,
pt.

Să-mi scrii pe un ciob de sticlă
tot ce ai nevoie, acum când
vezi cum crește în tine candoarea naufragiului,
iar umbra liliacului putrezeste pe o plajă în Deauville și
într-o pustietate de oglinzi
o fantomă legată la ochi mormăie ceva
fără sens. Bâjbâie
prin întuneric cu mâinile legate.

Și o ploaie acidă,
prin ochii întredeschiși ai morților.

Eu n-am să știu nimic niciodată despre
sinucidere. Când a divorțat bunica, în fața unor siluete
pregătite să moară din dragoste,
poate că unul din noi l-a văzut atunci pe d-zeu
într-un medalion de teracotă. Poate că
tu ai să-mi scrii despre Irlanda lui Spencer.

/ E ora ceaiului, îți spun
e ora ceaiului, și trebuie să respectăm
acest tabiet și țipătul pescărușilor pe plaja din Deauville /

...poate fără \"niciodată\" și cu alte mici modificări etc.

* da, o corectură bună; cu spațiere cu tot; eu resimțeam ceva mai puține corecții, dar... ce-i al Cezarului! (o singură precizare - Dumnezeu, nu d-zeu, nici dumnezeu)

cu respect
și zâmbet,
pt.

scuze dacă am modificat prea mult din text, dar mi-a plăcut și nu mi se pare că l-am omorât. bineînțeles, e o simplă versiune, subiectivă. deci nu e niciun Cezar.

dumnezeu e cum vreți voi; nu contează absolut deloc cum se scrie.

multumesc pentru aprecieri si modificari (intotdeauna juste si de buna calitate)

multumesc pentru comentarii, cred ca ai dreptate Dumnezeu e mai ok asa

ai perfecta dreptate
multumesc pentru comentarii