Paul Mircea Iordache

Singurei borne kilometrice rămase pe șleahul Bălușeni-Botoșani Imensul șarpe-ncolăcit pe dealuri, Din colbul verii, galben-brun-roșcat, În letargie sacră stă de veacuri, Parcă suind spre cer

Notă: În ziua de 12 aprilie 1987, prin repunerea plăcilor cu inscripțiile „BASARABIA” și „BUCOVINA” a fost restaurată integritatea monumentului botoșănean „Compania de mitraliere maior Ignat în

A fost o vreme când cu teamă Ne aminteam de sărbători; Vedeam în ele erezia, În loc de populare flori. Dar n-au uitat românii hramul Și-aceste sfinte șezători, Mereu reeditează

În zile de târg, unele femei adună într-o băsmăluță cioburi de suflet. Apoi, în liniște, se așează turcește într-un colț. Cu mâini tremurânde, în văzul trecătorilor, își desleagă bocceluța –

„ – Lasă-l în pace Profiră, c-așa-s băieții, mai șotioși, și-apoi, pe la mine n-are ce strica...” „ – Ei, leliță(1) Casandră, dacă l-aș lăsa, s-ar sui și pe casă.” De multe ori, când mergeam pe la

Și ziua mea trecu la celelalte; Nimic nu a trădat din acea zi Că eu treceam, de fapt, spre miazănoapte… Treceam puțin, ca-n fiecare zi. Doar soarele pe bolta cu lumină Îmi amintea de-ntâia, a

Între cele patru picioare gigantice ale unui dinozaur din oțel, eu par a fi oul, adăpostit pentru eclozare. Gâtul mezozoicei reptile ferecate susține un minuscul craniu, ce se adapă direct

JOCUL UMBRELOR Fraților mei de pe valea Cotmeanei Se prelingeau, în fața noastră, umbre, Unduitoare-n fiecare pas, Iar soarele, stăpân peste tenebre,

UN DRUM LA TÂRG Deși satul nostru nu era așa departe de oraș - între Bălușeni și Botoșani, pe drumul de căruțe, erau doar vreo doisprezece kilometri - se-ntâmpla destul de

ROIUL DE ALBINE Nu departe de gardul de nuiele împletite, ce despărțea ograda de livadă, era, în anii copilăriei mele, un șir de stupi. Mai toți erau sistematici, adică cu capac și rame, pe

În serile senine de vară, îndată ce soarele apunea, pe deasupra grădinilor din satul nostru își făceau apariția liliecii. Fâlfâiau repede din aripile lor negre, căutându-și

Se dedică colegilor din “Promoția 1968” a Facultății de Electrotehnică Iași, la aniversarea a două decenii 10/11

CUIBUL În livada noastră, nu departe de casă, era un pâlc(1) de vișini. Între ei erau vișini mai tineri, dar câțiva erau bătrâni. Aceștia erau cei mai înalți și mai groși, dar și cei mai

Niciodată moartea nu are o înfățișare mai frumoasă decât cea a frunzelor toamnei... *** Policromia