Un drum la târg
UN DRUM LA TÂRG Deși satul nostru nu era așa departe de oraș - între Bălușeni și Botoșani, pe drumul de căruțe, erau doar vreo doisprezece kilometri - se-ntâmpla destul de
PIPaul Mircea IordachePrepelițele
PREPELIÞELE Cînd mă urcam într-unul din nucii cei mari de pe malul râpei din grădină, puteam vedea până hăt-departe(1) , peste dealuri, în zarea albastră. Era o vedere
PIPaul Mircea IordacheLiliecii
În serile senine de vară, îndată ce soarele apunea, pe deasupra grădinilor din satul nostru își făceau apariția liliecii. Fâlfâiau repede din aripile lor negre, căutându-și
PIPaul Mircea IordacheMătușa Casandra
„ – Lasă-l în pace Profiră, c-așa-s băieții, mai șotioși, și-apoi, pe la mine n-are ce strica...” „ – Ei, leliță(1) Casandră, dacă l-aș lăsa, s-ar sui și pe casă.” De multe ori, când mergeam pe la
PIPaul Mircea IordachePrima ninsoare
PRIMA NINSOARE Când ploile reci ale lunii noiembrie conteneau, lăsând copacii din livada noastră îmbrăcați într-o pojghiță de gheață, cerul rămânea plumburiu, încremenit
PIPaul Mircea IordacheRoiul de albine
ROIUL DE ALBINE Nu departe de gardul de nuiele împletite, ce despărțea ograda de livadă, era, în anii copilăriei mele, un șir de stupi. Mai toți erau sistematici, adică cu capac și rame, pe
PIPaul Mircea IordacheLeuțu
LEUÞU Câinele a fost prezent întotdeauna lângă casa săteanului. Totdeauna era ceva de păzit, de apărat. Când am început să mă ridic și eu copilandru, la noi în
PIPaul Mircea IordachePremiul
PREMIUL Terminasem prima clasă primară. Era în vara anului 1953. S-a organizat serbarea de sfârșit de an școlar. Învățătoarea mea, d-na Negureanu, avea
PIPaul Mircea IordacheRățușca
RÃÞUȘCA De cum am prins a înțelege lucrurile din jurul meu, am fost obișnuit ca, pe lângă mine să mișune tot felul de păsări și animale de curte. Așa este în orice
PIPaul Mircea IordacheFluturașul captiv
FLUTURAȘUL CAPTIV(1) De multe ori mama, care ne urmărea cu grijă jocul prin curte, ne învăța să iubim vietățile. Acestea, spunea ea, suferă ca și noi, numai că nu au glas să
PIPaul Mircea IordacheCuibul
CUIBUL În livada noastră, nu departe de casă, era un pâlc(1) de vișini. Între ei erau vișini mai tineri, dar câțiva erau bătrâni. Aceștia erau cei mai înalți și mai groși, dar și cei mai
PIPaul Mircea IordacheÞUP – ÞUP
ÞUP – ÞUP Eram în prima vacanță de liceean. Abia așteptasem să se încheie cursurile școlare, pentru a mă reîntoarce în satul meu natal, Bălușeni, pe care-l părăsisem de mai puțin de un an.
PIPaul Mircea Iordache