Poezie
LA HRAMUL SÂNTĂMĂRIEI
1 min lectură·
Mediu
A fost o vreme când cu teamă
Ne aminteam de sărbători;
Vedeam în ele erezia,
În loc de populare flori.
Dar n-au uitat românii hramul
Și-aceste sfinte șezători,
Mereu reeditează cadrul
Cu-aceleași cântece și hori.
Mai sunt țăranii oare-aceeași
Ce-au dat vrăjmașilor de hac?
Dar cine-atunci mai poartă iarăși
Tradiția noastră din veac?
De n-ar fi ei cu minți istețe,
Ce ne-ar rămâne nouă, oare,
La cei dispuși să ne învețe
Cu false acte culturale?...
Nu și-au uitat românii neamul,
Cu toată împărțirea-n clase.
Ei au știut că toți sunt unul,
Pe vreme de război ori pace.
Iar cei ce-au vrut să ne dezbine
Și să ne sufle-n patru vânturi,
N-au reușit decât s-ațâțe
Dragostea noastră de pământuri.
Noi n-am venit de nicăierea
Și n-am prădat la nimeni masa,
De-aceea suntem dulci ca mierea,
Dar aprigi păstrători de casă.
Și vom păstra întotdeauna
A noastre sfinte obiceiuri,
Ca semn că țara-i numai una,
Că nu trăim fără temeiuri.
Și nu ne stingem în furtuni,
Ba, mai adânc luăm tărie
Din vechi făclii de la străbuni,
Ca Hramul de Sântă-Mărie.
Stăuceni, 15 august1985
00834
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Paul Mircea Iordache
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 182
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 37
- Actualizat
Cum sa citezi
Paul Mircea Iordache. “LA HRAMUL SÂNTĂMĂRIEI.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/paul-mircea-iordache/poezie/14173265/la-hramul-santamarieiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.