Paul Mircea Iordache

Comentariul Dvs. mă ispitește să vă răspund, deși nu-s obișnuit să polemizez, astfel.Am revăzut și „plimbarea” din 11.03.08. Ar fi multe de spus, dar nu e spațiu.
„Basarabia” a fost un gând al meu – ea, provincia, este în gândul oricărui român adevărat, cred. Textul în cauză operează, mai mult, cu simboluri și nu se dorește un compendiu de istorie, istoria acestui teritoriu fiind, cred, binecunoscută de oricine.Dar, neconformitate nu înseamnă nesinceritate. Îngemănarea Basarabiei cu Bucovina și Moldova (din România) avea în vedere unicitatea trupului Moldovei medievale și nu sensul cronologic al acestui cuvânt. Ștefan a „înzestrat” acest teritoriu cu șiragul cetăților de la Nistru, deci este un fel de naș de cununie. Dar, dincolo de toate, Basarabia împlinește, în acest an, bicentenarul răpirii sale de hidra de la răsărit, și noi nu știm, încă, ce să facem ca să tămăduim această rană.
Referitor la ”Un drum la târg”, mă bucur că această lectură v-a indus emoția din copilărie. Este ceea ce am avut în vedere, când am publicat aceste povestiri, scrise, la început, într-adevăr, pentru cele două fetițe ale mele, asăzi, la rându-le, mămici.
Vă mulțumesc pentru comentarii.
18.01.2012 Paul-Mircea Iordache.