Micropoeme 14

Urmele de pași din meandrele vieții – jurnal în suflet. Coexistență: Frunze galbene, căzute pe cetină – moarte și viață. Mestecenii goi – lumânări pe mormântul frunzișului mort. Focuri de frunze – condamnarea Toamnei la... arderea pe rug. Cochetărie cinică: Prin pomi înfloriți, Toamna ar vrea să pară... o primăvară. Naivitate: Crezând în Toamnă, un trandafir a-nflorit... la prima rază. Moș Crăciun exersează: Târziu, în toamnă, un brad s-a împodobit... cu frunze moarte. Arbori desfrunziți – bătrâni semeți, împăcați cu propriul destin. Fumul frunzelor, înălțându-se spre cer – Rugul lui Abel. Resemnare: Cu frunzișul pal, salcia plângătoare se-nclină Toamnei. Surprindere: Albit de Toamnă, stuful privește mirat oglinda din lac. Alarmă falsă: Puzderii de pești – limbul frunzelor moarte, pe luciul apei. Hibernare: În somnolență, brazda s-a întors, din nou, spre somn de iarnă. Trunchi de răchită – bacantă despletită, din apă spre cer. Febra clorofilei: Au sânge-nchegat frunzele cireșului – flăcări în Toamnă. 20 noiembrie 2011