Poezie

Ofrandă

“Homo homini lupus”

1 min lectură·8 octombrie 2007

Mediu

OFRANDÃ

Motto:

“Homo homini lupus”

Bărbatul - lup, femeia - căprioară,

Ipostaze vechi a două destine,

Femeia ce vremelnic e fecioară

Este purtată-n gândul lui de câine.

Și sufletul, sensibil, se-nfioară

De cruzimea viitoarei vânători,

Iar lupu-ar vrea s-o muște făr\'s-o doară

Și s-o mângâie a labelor strânsori.

Dar foamea, ce îi curge ca prin vine,

Innebunește gândul lui de fiară

Și nu mai știe de e rău sau bine

Și-ar vrea să o mânânce făr\' să moară.

Căprioara știe de destinul ei,

Hipnotizată-i la vederea morții,

Abia schițeaz-un gest din vrerea ei

Și cade fulgerată-n voia sorții.

Iar lupul, ca un preot din vechime,

Inchinător altarelor barbare,

Despică pieptul căprioarei știme

Și inima i-o-ngroapă sub altare.

Apoi, în liniște, privește trupul,

De parcă l-ar vedea întâia oară...

O dramă consumată în tot timpul:

Bărbatul-lup, femeia - căprioară.

001.825

Paul Mircea Iordache. “Ofrandă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/paul-mircea-iordache/poezie/1747477/ofranda

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.