Paul Bogdan

\"Pierderea de timp\" înseamnă doar câteva secunde. Marcarea unor astfel de texte ar însemna ca aceste texte să fie evidențiate în pagină.

Folosește (stânga)mouse+shift pentru deschiderea documentului în altă fereastră. Procedând astfel vei putea închide fereastra nedorită fără a fi nevoită să te întorci la pagina precedentă.

...și când te gândești că bocetul ăsta a avut trecere la timpul său. Cum se mai schimbă gusturile autorului și cititorilor...

Anii au trecut. Tristețile își schimbă doar forma căci altfel nu am simți că trăim.

Șerbane, de unde le scoți că eu le-am uitat...

Poate ar trebui să mai recitesc și eu din când în când aceste texte.

Te rog să corectezi greșelile de editare. Mulțumesc!

De supărat nu m-am supărat... am răspuns unei înțepături cu o înțepătură-sfat... așa, ca între \"epigramiști\", mai rămânem cu unele învățăminte nu numai cu hilizeli. Asta apropo de unele glume în care ne lăsăm antrenați... strică imaginea, dacă înțelegeți ce spun.

Pentru cineva care nu cunoaște zicala cu troaca și porcii:

Nu știu cine ne-a tot spus
că Lory ar fi cu-minte
ce să cred de-aici de sus,
are minte sau... ne-minte!?

Iar, pentru cei care au nu au înțeles mă văd nevoit să desenez treaba cu epigrama:

EPIGRÁMÃ, epigrame, s.f. Specie a poeziei lirice, de proporții reduse, care satirizează elementele negative ale unui caracter omenesc, ale unei situații etc. și se termină printr-o poantă ironică. – Din fr. épigramme, lat. epigramma.

La voi abundă ironia dar din păcate vă lipsește poanta... și asta nu numai la urmă.

Acuma, vorba aia: cât îi glumă-i panaramă... dar dacă ar sta editorii de capul \"epigramiștilor\", 90% din catrenuțele vesele ce poartă titlu pompos de \"epigramă\" ar ajunge la atelier din motivul că nu sunt... epigrame.
E atât de greu să scrieți epigrame?!
Nu am scris degeaba replica de mai sus...

Stimată Doamnă Mariana,
Am citit \"biografia\" domnului paunoiu, emoțională!
Am fi bucuroși dacă ar putea fi prezent la una din întâlnirile noastre de joi!
În ceea ce privește Femeia albă, vreau să vă liniștesc.
Dacă o să urmăriți textele din data de 21(derulându-le în spate prin comanda următoarele 50) o să observați că textul meu precede acest text deci... nu este vorba despre o inspirare de aici ci pur și simplu de o coincidență de idee.
V-am răspuns și sub textul meu dar probabil că nu aveți acces permanent la internet sau nu mai aveți motive să urmăriți comentariile de sub acel text.

Cu deosebită considerație,

Paul

O Mariană care semnează cu numele de Ilorian?! :)

Scuză-mă, dar nu prea înțeleg ce spui... este cumva o acuză de plagiat sau de o ... viziune comună?

Sau dacă nu... ce este?

pentru o mai bună epigramă:

pe-Agonie,-un editor
e ușor de dibuit:
stă-n etaj superior
și are fundul tăbăcit.

sau

Vrând să aibă ton hilar
patru versuri \"trag la rame\"
și slăbesc iar pe cântar
stau sfrijite... epi-grame.

Eu cred că epoca actuală, cea ce se dorește a fi implementată în culură, este doar un fals, o suprapunere de epoci, artificială și poate la origini chiar... ocultă.
Cei care rămân \"pe lângă\" această epocă poate ar trebui să rămână bine ancorați în ceea ce înseamnă valoarea culturii române... în caz de supraviețuire ei ar fi unicul pod peste generațiile... \"fracturate\"

Nu pot decât să mă bucur că \"femeia albă\" și-a găsit atât de multe înțelesuri... poate aș ucide-o(măcar în parte) de aș explica cele ce este. Să stea așa, albă:)

Pentru mine \"lectura obligatorie\" cuprinde cam tot ce-mi poate cădea în mână. De obicei citesc concomitent două-trei cărți de factură diferită. Acum am pe noptieră \"Republica pe eșafod\"- Agopian; Ivănescu, Iaru, Brumaru în antologii; un vraf de douămiiști și, pentru răsfățul juvenil,... \"Toate pânzele sus\" :D.
Mimetismul este pardonabil doar atunci când provine din subconștientul provocat de lectură. Astfel, \"autenticitatea\" poate fi un mimetism disculpabil.
Autorii pot fi autentici fără a fi originali și originali... fără a fi autentici. Rar se poate întâlni un original-autentic! Nichita a fost unul și a lăsat după el o dâră de epigoni.
În această conjuctură cred că cel mai important lucru este dacă scrii sau nu scrii bine și nu cât de original ești ci, mai curând, cât de autentică este poezia ta.

Din păcate(sau din fericire?!) nu pot să mă debarasez de stilul acesta, \"de Nichita nici atâta\"... deoarece nu-mi aparține nici măcar ca \"dec(sic!)\" sau vocabular deoarece aparținem unor zone geografice diferite. Să fie vorba de anumite simboluri care aduc scriitura mea mai aproape de ceea ce a scris Nichita?! Probabil.
Citindu-l pe Nicihita s-ar putea să fi rămas în subconștient cu firimituri stănesciene, ar fi fost și păcat să nu fi rămas cu ceva și asta nu numai din opera lui dar și din opera tuturor acelora care au scris în limba română odinioară și cu care \"m-am întâlnit\".
\"Ceva nou\" mi-e teamă să scriu. Poezia s-a scris demult, acum se reinventează conceptul de poezie... definiția sa din dicționar este perimată.

Un autor ar trebui să scrie ca atunci când se confesează sincer și în întregime... fără să folosească actul poetic ca pe un instrument de imitare, de construcție forțată a ideii doar din dorința de nou și de originalitate.
Din nevoia stringentă a unora de a aduce ceva nou și original în poezie se nasc doar falsuri, poezii cu care ei, ca for interior, nu se identifică decât poate doar în actul de revoltă.
\"După lecturile obligatorii\" ar trebui să scriem doar ca ceea ce suntem, ca ceea ce simțim și... atât.

Orice opinie este binevenită... în font actul de creație își găsește rezonanța în \"consumator\". Orice autor ar trebui să fie interesat despre impactul pe care îl are textul său asupra cititorilor și să... bage la cap:)

Nu puteți să schimbați aceste replici prin viu grai? S-a umplut pagina de texte cu aceste comentarii trimise de pe același computer. Sau faceți un comentariu ce le cuprinde pe toate.

Doi, ținându-se de mână
ca doi frați și-un singur user,
povestesc cu-n glas de lână
cum se nasc din cel comp-uter.

Intenția mea a fost aceea de a incita(cel mult) și nu de a excita... Probabil că am greșit undeva.
Mulțumesc pentru opinie.

Nu m-ați convins! Nu v-am rugat să vă justificați ci să contraargumentați cele spuse de mine pentru a mă convinge că poezia dumneavoastră nu este de atelier.
Adineauri v-am aprobat poezia cu Irina... n-am preconcepții sau judecăți preferențiale. Este vorba de poezie cu tot ce înseamnă ea.
Desigur, ne vom întâlni la Eliad. Dacă puteți printa această poezie vom putea vorbi pe ea mai ușor... și înțelege prin viu grai.

PS Nu vârsta impune respectul!

Acest text are pretenția de a se numi poezie... de ce poezie? O seamă de elucubrații aflate una sub alta, fără legătură ideatică, fără rimă și metaforă...
Aș vrea să dovediți că mă înșel și să contraragumentați cele susținute de mine. Dacă aveți dreptate o să-mi schimb opinia despre ceea ce scrieți și o sa-mi cer scuzele de rigoare.

Calendarul meu arăta fix 17.08. ca fiind o zi de joi... desigur, nu pe anul 2005, uitasem să-l \"răsfoiesc\".
Ora de deschidere a lucrărilor este ora 19 și ceva fix!

Îl așteptăm și pe Domnul Claudiu Banu, un fost membru marcant al acestor ateliere, cu speranța că domnia sa va redeveni un fervent \"poezist\" ca odinioară care nu simte nevoia să ne spună mereu bancul cu tim-pul... :D