Paul Bogdan

O Mariană care semnează cu numele de Ilorian?! :)

Scuză-mă, dar nu prea înțeleg ce spui... este cumva o acuză de plagiat sau de o ... viziune comună?

Sau dacă nu... ce este?

pentru o mai bună epigramă:

pe-Agonie,-un editor
e ușor de dibuit:
stă-n etaj superior
și are fundul tăbăcit.

sau

Vrând să aibă ton hilar
patru versuri \"trag la rame\"
și slăbesc iar pe cântar
stau sfrijite... epi-grame.

Eu cred că epoca actuală, cea ce se dorește a fi implementată în culură, este doar un fals, o suprapunere de epoci, artificială și poate la origini chiar... ocultă.
Cei care rămân \"pe lângă\" această epocă poate ar trebui să rămână bine ancorați în ceea ce înseamnă valoarea culturii române... în caz de supraviețuire ei ar fi unicul pod peste generațiile... \"fracturate\"

Nu pot decât să mă bucur că \"femeia albă\" și-a găsit atât de multe înțelesuri... poate aș ucide-o(măcar în parte) de aș explica cele ce este. Să stea așa, albă:)

Pentru mine \"lectura obligatorie\" cuprinde cam tot ce-mi poate cădea în mână. De obicei citesc concomitent două-trei cărți de factură diferită. Acum am pe noptieră \"Republica pe eșafod\"- Agopian; Ivănescu, Iaru, Brumaru în antologii; un vraf de douămiiști și, pentru răsfățul juvenil,... \"Toate pânzele sus\" :D.
Mimetismul este pardonabil doar atunci când provine din subconștientul provocat de lectură. Astfel, \"autenticitatea\" poate fi un mimetism disculpabil.
Autorii pot fi autentici fără a fi originali și originali... fără a fi autentici. Rar se poate întâlni un original-autentic! Nichita a fost unul și a lăsat după el o dâră de epigoni.
În această conjuctură cred că cel mai important lucru este dacă scrii sau nu scrii bine și nu cât de original ești ci, mai curând, cât de autentică este poezia ta.

Din păcate(sau din fericire?!) nu pot să mă debarasez de stilul acesta, \"de Nichita nici atâta\"... deoarece nu-mi aparține nici măcar ca \"dec(sic!)\" sau vocabular deoarece aparținem unor zone geografice diferite. Să fie vorba de anumite simboluri care aduc scriitura mea mai aproape de ceea ce a scris Nichita?! Probabil.
Citindu-l pe Nicihita s-ar putea să fi rămas în subconștient cu firimituri stănesciene, ar fi fost și păcat să nu fi rămas cu ceva și asta nu numai din opera lui dar și din opera tuturor acelora care au scris în limba română odinioară și cu care \"m-am întâlnit\".
\"Ceva nou\" mi-e teamă să scriu. Poezia s-a scris demult, acum se reinventează conceptul de poezie... definiția sa din dicționar este perimată.

Un autor ar trebui să scrie ca atunci când se confesează sincer și în întregime... fără să folosească actul poetic ca pe un instrument de imitare, de construcție forțată a ideii doar din dorința de nou și de originalitate.
Din nevoia stringentă a unora de a aduce ceva nou și original în poezie se nasc doar falsuri, poezii cu care ei, ca for interior, nu se identifică decât poate doar în actul de revoltă.
\"După lecturile obligatorii\" ar trebui să scriem doar ca ceea ce suntem, ca ceea ce simțim și... atât.

Orice opinie este binevenită... în font actul de creație își găsește rezonanța în \"consumator\". Orice autor ar trebui să fie interesat despre impactul pe care îl are textul său asupra cititorilor și să... bage la cap:)

Nu puteți să schimbați aceste replici prin viu grai? S-a umplut pagina de texte cu aceste comentarii trimise de pe același computer. Sau faceți un comentariu ce le cuprinde pe toate.

Doi, ținându-se de mână
ca doi frați și-un singur user,
povestesc cu-n glas de lână
cum se nasc din cel comp-uter.

Intenția mea a fost aceea de a incita(cel mult) și nu de a excita... Probabil că am greșit undeva.
Mulțumesc pentru opinie.

Nu m-ați convins! Nu v-am rugat să vă justificați ci să contraargumentați cele spuse de mine pentru a mă convinge că poezia dumneavoastră nu este de atelier.
Adineauri v-am aprobat poezia cu Irina... n-am preconcepții sau judecăți preferențiale. Este vorba de poezie cu tot ce înseamnă ea.
Desigur, ne vom întâlni la Eliad. Dacă puteți printa această poezie vom putea vorbi pe ea mai ușor... și înțelege prin viu grai.

PS Nu vârsta impune respectul!

Acest text are pretenția de a se numi poezie... de ce poezie? O seamă de elucubrații aflate una sub alta, fără legătură ideatică, fără rimă și metaforă...
Aș vrea să dovediți că mă înșel și să contraragumentați cele susținute de mine. Dacă aveți dreptate o să-mi schimb opinia despre ceea ce scrieți și o sa-mi cer scuzele de rigoare.

Calendarul meu arăta fix 17.08. ca fiind o zi de joi... desigur, nu pe anul 2005, uitasem să-l \"răsfoiesc\".
Ora de deschidere a lucrărilor este ora 19 și ceva fix!

Îl așteptăm și pe Domnul Claudiu Banu, un fost membru marcant al acestor ateliere, cu speranța că domnia sa va redeveni un fervent \"poezist\" ca odinioară care nu simte nevoia să ne spună mereu bancul cu tim-pul... :D

Vă mulțumesc pentru cuvintele lăsate... vânătoarea, arcul, femeia... obsesii mai vechi de care nu pot să scap decât epuizându-le prin scris.

Monica, mă scuzi dar semnalasem tocmai acea insuficență de exprimare cauzată de lipsa unei prepoziții. Și anume:

ultimul parfum de-abia mai stăruie
(al, deasupra, peste...)ultimelor poeme.

Desigur că forma adoptată de tine nu este incorectă ci doar pare greoaie chițibușarului din mine. Dacă așa curge în tine poemul, așa trebuie să-l lași!

Cu simpatie

Aș căuta altceva în următoarea metaforă:

dinții zâmbesc zgribulind cu lacrimi

prin \"zgribulesc\" probabil ai vrut să sugerezi tremuratul... de ce nu:

dinții zâmbesc tremurând în lacrimi?!

Spun asta deoarece sunt două cuvinte începând cu z și pentru că \"zgribulit\" nu dă impresia numai de tremurat de frig ci și de aplecat, ghemuit.

Despre rimă, ritm și idee... nimic de zis. Bătând înspre clasic, puțin molatecă, plăcută.

O mică sugestie... la sfârșitul de august florile de tei sunt trecute demult. Ce vreau să spun este că imaginea construită nu se încadrează în realitatea prezentă până la această metaforă în text.
FLorile de tei fac trecerea între primăvară și vară, nu între vară și toamnă... asta ca reper metaforic.

Aș modifica ultimele două versuri, înotrsătura aceea face rău poeziei...

doar ultimul parfum mai stăruie încă
în ultimele poeme

sau

doar ultimul parfum al poemelor mai stăruie încă

sau

doar parfumul ultimelor mai stăruie
(mi se pare că \"încă\" și \"doar\" se exclud reciproc)

sau...
cum vrei tu

Mi-am permis să încadrez acest text ca Articol în secțiunea Polemică. Sper că nu vă deranjează. La un moment dat el va ocupa prima pagină a site-ului. Dacă aveți obiecții vă rog să îmi spuneți și îl voi reîncadra ca eseu. Mulțumesc!

De obicei cei care își comentează singuri textele folosind alte pseudonime primesc nivel de acces -20.

Domnule Grecu Gim, vă rog să vă limitați la un singur cont pe acest site, costeldumbravă are -20. Mulțumesc anticipat!

Scuzați-mă dar ați legat necesitatea de reformă a limbii române(în contextul dat) de misoginism... ce trebuia să se fi înțeles?! Toți termenii subliniați de dumneavoastră au fost creați nu din alte considerente ci pentru că la acea dată nici măcar o femeie nu ocupa acele funcții. Trebuie făcut ceva pentru o schimbare? Probabil...
Dodu v-a dat câteva exemple de substantive deficitare de masculin... cu ele ce facem? Următorul pas care va fi? Schimbarea tuturor substantivelor deficitare de feminin. Prin urmare câteva exemple:
pantalonii de damă- pantaloane
ochelarii de damă - ochelare
Exagerez pentru divertisment, desigur.

Știu, v-ați axat în principal doar pe acele substantive care desemnează o funcție.
Un caz practic:
Președinte de instanță(de exemlu) este o funcție. În completarea unei acțiuni în instanță se scrie de două ori această funcție. Prima dată la începutul intenției scrise sub forma: Domnule Președinte, iar a doua oară la subsolul paginii sub forma: Domnului Președinte al ... judecătoriei, tribunalului etc.
De obicei cel care intentează un proces, care înaintează un astfel de act, nu știe cine va prezida acea instanță, bărbat ori femeie... după opinia dumneavoastră aceste înscrisuri în acte ar trebui să fie de forma:

Domnului/Doamnei Președinte(ă) al instanței

sau, în semn de politețe:

Doamnei/Domnului Președintă(e) al... ?
Limba vorbită acceptă mai toate formele de exprimare \"feminizată\" ale acestor substantive. Și, după cum știm, limba vorbită este cea care aduce la un moment dat schimbarea în teoria gramaticală, oficială a unei limbi. Cred că această schimbare va avea loc și fără demersuri academice.