Poezie
L`air du temps
1 min lectură·
Mediu
privirile-ți nomade urmăreau febril liniile trupului meu
unduios întinse
și de-abia răsărind printre cearșafuri opal
cântam pe atunci,
repetată până la epuizare și pe de rost știută
sonata pentru doi
în unu
în zilele-acelea
L`air du temps ne căptușea persistent nările
ca-ntr-un adágio noctambul
și carnal
acum somatic presupuse
umbrele ni se preling dintr-un opt răsturnat
și ilicit
infinitul nu mai înseamnă nimic de o vreme
ultimul parfum de la tine de-abia mai stăruie
ultimelor poeme
043619
0

doar ultimul parfum mai stăruie încă
în ultimele poeme
sau
doar ultimul parfum al poemelor mai stăruie încă
sau
doar parfumul ultimelor mai stăruie
(mi se pare că \"încă\" și \"doar\" se exclud reciproc)
sau...
cum vrei tu