Paul Bogdan

Păi dacă-i doctor... de ce să \"spargă\"?

Rromul, doctor la furat,
operează zeci de uși,
După ce l-au ampretat
Le tratează cu mănuși.

1. a fost acceptat din greșeală,
2. a fost refuzat pentru corectură deoarece lipsesc diacritice,
3. este trimis la atelier deoarece în pofida refuzării pentru corectură, anumite diacritice lipsesc.

Prima parte a poemului probabil este scrisă ulterior, este mai moale și mai neatent scrisă. Aș renunța la pronumele personale, simplificând fraza.

-Când trebuie să mănânc și îmi așez masa atât de frumos
-Mă arunc pe spate în câmpia enormă de lăcrămioare.
Căderea (mea) e ușoară, lăcrămioarele mă susțin.

-\"Poate\" în repetiție, nu cred că are vreun rost special și ascuns

\"Poate că dacă mi-ar veni să plâng, aș plânge în hohote,\"

-Aș renunța, de asemenea, la adjectivul \"micii\". Sună a glumiță iar imaginea aceea nu merită o asemenea degradare.

\"Îi era atât de dor de tata încât fratele meu și cu mine deveneam invizibili.
Atunci eram (micii) ei dușmani.
Dacă nu eram noi, mama ar fi murit, pur și simplu, de dor de tata.\"

-Ultimele două versuri încheie poemul patetic dar nu neapărat neplăcut. Majusculele îmi întăresc această opinie.
Dacă \"și\"-urile din penultimul vers și majusculele nu vor să inducă ideea de suspine repetate finalizate de un urlet... probabil ai să schimbi.

Per ansamblu este o poezie plină de forță, foarte bine scrisă, cu inserări de proză excelente.

Argumentul nu este asupra prozodiei sau a definiției(?) ci, asupra unei exprimări greoaie, emfatice.

Exemplu de exprimări:

-\"din carnea cuminte, servilă în haos,\"... servilă în haos...
\"caninii ciobiți ce se-nfruptă.\" - caninii nu se înfruptă. Gura, o persoană se hrănește cu..., nu dinții. Mâinile se pot înfrupta, metaforic. Gestul apucării poate aduce cu o mușcătură.
-\"văd dinți cu ochi roșii\"...
-\"cioplește liturgic caverna mea slută\"
etc.

Cu același respect!

Câteva erori de exprimare și raționament, cauzate probabil de dorința de a metaforiza sau de a păstra stilul celor pe care îi citați în acest eseu:

-Bernini putea, precum alchimiștii, să poliformizeze materialul.;
-Așa că micul copil-minune a luat un start rapid. (probabil ați dorit să evitați o cacofonie. Din păcate a rezultat o exprimare pleonastică);
-mântuire viscerală. (poate \"nevoia viscerală de mântuire\"... mântuirea nu este un sentiment);
-Dar cum poate fi depășit Caravaggio ? Răspunsul e negativ; dar, poate, numai prin dăltuire să fie depășit. (Se asteaptă ca răspuns aceste întrebări o metodă prin care poate fi depășit și nu un răspuns \"negativ\");
-Stătea de vorbă cu el până târziu, seara, neomițând să-l îndemne să se căsătorească, pentru a avea pe cineva care să i se dedice în întregime, lăsându-l pe el să se consacre artei sale. (???);
-Talentul lui Bernini de a monopoliza gloria nu e deloc atrăgător. (Adjectivul ar trebui să se raporteze la Bernini și nu la egoismul său- egoismul îl face pe acesta să fie respingător... probabil);
-Poate fi greu de crezut că altcineva în afara dlui Fermecător poate râvni la femeia altuia. (de ce să fie greu de crezut?);
-Să transforme visul creștin în realitate. (?);
-Acest moment a coincis cu apogeul gloriei lui Bernini, ajuns de râsul lumii. (mai degrabă perigeu, considerând situația dată și afirmația că ar fi ajuns în acel moment de râsul lumii).

Să iertați îndrăzneala...

Forma clasică a poeziei are anumite reguli.
Prozodia acestui text este deficitară.
Rime:
I: 2-3, 1-4 inexistentă
II: 1-3, 2-4
III: 1-3, 2-4
IV: 2-4, 1-3 inexistentă

Măsura suferă și ea. Numărul de silabe nu este egal.

Lipsesc semnele diacritice

\"indiferent daca e laudativ sau critic.\"

Un comentariu \"critic\" nu exclude o apreciere favorabilă...

Stimată Doamnă, vă lipsește argumentul istoric. Faceți afirmații neadevărate susținând feminismul, lucru ce vă este defavorabil atât dumneavoastră, ca autor, cât și ideii în sine.
Căutați pe acest link și vă garantez că vă veți convinge de falsitatea afirmațiilor dumneavoastră din primul paragraf.

http://www.catholic.org/saints/female.php

Pe viitor, când veți dori să dați articolelor dumneavoastră o tentă de incisivitate, argumentați solid și imbatabil. Orice idee expusă astfel poate fi desființată până și de cel mai nepriceput navigator pe internet.

Acest sistem este rodul multor experiențe, implementări, reacții, fenome, etc.
Textele slabe nu pot ajunge în pagină de autor deoarece oricărui membru i se dă șansa de a fi citit și apreciat. Cum poți evolua dacă nimeni nu îți vede textele?!

Atelierul nu este o zonă restrictivă. Oricine poate comenta. Nu se poate impune unor membri să comenteze textele din atelier. Pe acest site ar trebui să intrăm de plăcere. Doar editorii au anumite obligații pe care și le îndeplinesc în funcție de timp și stare.

Este normal ca atelierul să fie plin. Se scriu zilnic sute de texte. Să privim partea bună a lucrurilor și anume:

Pe acest site se scrie cea mai bună literatură din România raportat la unitatea de timp. Nicăieri, în nici o revistă literară sau site de acest gen, nu apar atât de multe texte excelente într-o singură zi.

Încă din primele rânduri am observat greșeli de ortografie și lipsa unor semne diacritice. Vă rugăm să corectați textul.
Mulțumim pentru înțelegere!

Am ales \"pe\", deoarece fac referire în acel vers la cerul vizibil \"pe\" care sunt lucruri. Luna de pe cer, norii de pe cer,... expresii uzuale. Este o imagine plată. \"în\" presupune o altă dimensiune pe care nu am dorit să o ating din primul vers.

Prepozițiile \"pe\" și \"în\" formează imagini cu totul diferite.
Ca un alt răspuns pentru \"acuza\" de lipsă a formei acestui text, întâlnită undeva în comentariile de mai sus.

Vă mulțumesc pentru comentarii.

În astfel de poezii, cu caracter ezoteric, o formă îngreunată de epitate și metafore îndepărtează și mai mult cititorul de idee.
Am considerat că două rime și trei metafore sunt suficiente pentru a satisface oareșce pretenție lirică. Dar, se prea poate să mă înșel.

Am schimbat ultimul cuvânt: imagina-> închipui... știam că lipsește ceva.
Că or lipsi mai multe... și asta este adevărat.

-\"„Până în 650 Î.Hr., Chaisre, azi Cerveteri, (în peninsula italică, n.n.) devenise unul dintre cele mai bogate orașe ale Europei, datorită comerțului cu Egiptul și Veneția. Ca și grecii, etruscii aveau câteva orașe-stat, divizate politic, dar unite prin religie.”( Christy Kenneally, documentarist Tv și scriitor irlandez)(*).\" ...650I.Hr. Veneția?
-Abia în anul 44 Î.Hr. s-a format panteonul Roman?
-Nu Constantin cel mare a proclamat religia creștină ca religie de stat în Imperiul Roman.

http://www.unicode.org/onlinedat/resources.html

Folosiți un font unicode

Nu cred că este necesar a citi cartea pentru a aprecia calitatea actului critic.

Un editor coordonator a citit comentariile până la fraza cu virgula pe post de pauză a lecturii și, dându-și seama că nu se află la ora de muzică... \"sfios tăcu\".

Suficiența, după opinia mea, este inamicul numărul unu al omului de cultură.

Domnule Dăncuș, v-am trimis câteva mesaje pe yahoo messenger folosind adresa pe care o comunicați autorilor la subsolul textelor și nu am primit răspuns, de aceea, îmi permit să vă scriu la subsolul acestui text.

Am observat că vă recoltați materialele folosind site-ul pe post de secretar de redacție al revistei care vă aparține. Revista literară, o inițiativă lăudabilă, ar trebui să conțină între paginile sale o informație permanentizată despre acest mediu. Acest gest mi s-ar părea unul de minimă decență.

Vă scriu aceste rânduri cu speranța că voi fi bine înțeles. Nu este vorba de cenzură sau de rea intenție. O colaborare cu poezie/agonia.ro trebuie discutată și reglementată cu editorul și proprietarul acestui site mai ales pentru faptul că noi aveam obligația de a apăra dreptul de autor al celor care publică aici iar dumneavoastră comercializați revista.
Drepturile de autor pe care ar trebui să le plătiți autorilor nu este problema noastră. Sunt convins că ați găsit modalitatea de remunerare.
Vă rog să luați legătura cu Radu Herinean
radu.herinean@agonia.net

Slab mai scrie tagore ăsta....

Bavos, domn\' Florin! Sper că trebile îmi vor îngădui...

Am stat pe acest text mai bine de douăzeci de minute căutându-i calitățile și defectele.
Calitatea certă este truda prin care s-a realizat versificația.
După opnia mea, textele de factură socială nu se mai scriu de la \"tribună\", declamația este demodata.