Poezie
Ploaia
1 min lectură·
Mediu
Într-o noapte-ntunecată
Sub un cer uitat de stele,
Ce prin neguri risipite
Ascund în amor mistere.
Peste norii plini de lacrimi
Adunați de-un vânt stingher,
Îngrădită-n a ei ramă
Luna doarme, zorii gem.
Doar pădurea adormită
Freamătă în lung și-n lat,
Lângă lacul cel albastru
Ce de timp a fost uitat.
Vântul bate printre ramuri
Frunzele-și șoptesc ușor,
Ploaia-ncepe-ncet să vină
Încet-încet, de sus din nori.
014.006
0
PB