Într-o noapte-ntunecată
Sub un cer uitat de stele,
Ce prin neguri risipite
Ascund în amor mistere.
Peste norii plini de lacrimi
Adunați de-un vânt stingher,
Îngrădită-n a ei ramă
Luna
Dansul de noapte al stihiilor, poveri
Împacă stelele unui anotimp ciudat,
Ce lin, pe bolta albastrei primăveri
Va prevesti odată, contrastul nemișcat.
Doar o privire, și-atât
Mă pierd în
Într-o lume disperată
De-al fiorului prezent,
Ce cu lacrimi și suspine
Îți redă orice moment.
Sub un curcubeu măiestru
Ce în dar ne-a fost promis,
Cobora un stol de îngeri
Alungați
Meditând în umbra nopții
Luminat de raza lunii,
Stau, privind spre zări albastre
Cufundat în negre gânduri.
Simpla minte omenească
Nu poate a înțelege,
Cum un punct atât de mic