Ploaia
Într-o noapte-ntunecată Sub un cer uitat de stele, Ce prin neguri risipite Ascund în amor mistere. Peste norii plini de lacrimi Adunați de-un vânt stingher, Îngrădită-n a ei ramă Luna
Fantasmagoric
Dansul de noapte al stihiilor, poveri Împacă stelele unui anotimp ciudat, Ce lin, pe bolta albastrei primăveri Va prevesti odată, contrastul nemișcat. Doar o privire, și-atât Mă pierd în
Sensul
Într-o lume disperată De-al fiorului prezent, Ce cu lacrimi și suspine Îți redă orice moment. Sub un curcubeu măiestru Ce în dar ne-a fost promis, Cobora un stol de îngeri Alungați
Magul
Meditând în umbra nopții Luminat de raza lunii, Stau, privind spre zări albastre Cufundat în negre gânduri. Simpla minte omenească Nu poate a înțelege, Cum un punct atât de mic
