Papadopol Elena

scris cu multă imaginație și o explozie a trăirilor. Valul reprezintă în acest poem modul plenar de a trăi sentimentul iubirii.

un heruvim stă lipit de umărul meu, nu-l văd dar uneori simt o împăcare de drum lung cu ochii învinși
și uit tot ceea ce poate fi rău
ca o rugăciune cu Dumnezeu de față

și o inimă prinsă de ceva nemuritor ca o respirație în care respiră întreg universul
și atunci știu că niciodată dar absolut niciodată să nu-i vorbești tinereții despre moarte.

Am selectat aceste versuri pentru sentimentul pe care îl eliberează, incluzând liniștea, timpul (cuprins intr-o rugăciune cu Dumnezeu de față), puterea/ forța, pe care le păstrează sufletul pe drumul lung până la aflarea esenței, adică a tinereții fără moarte, așa cum este scris în titlu.
Cu drag,
Elena

Vă mulțumesc foarte mult pentru bucuria literară prilejuită de mesajele voastre, atât de frumos create, adevărate daruri...
Respect și admirație!

Las poemul așa cum este și mă mai gândesc la tema aceasta...
Vă mulțumesc din suflet, ambilor!

În primul rând, vreau să vă întreb dacă îmi este permis să folosesc în conversații Ionuț și Dragoș. Îmi cer scuze dacă vă jignește întrebarea mea.
Vă mulțumesc mult, mult pentru ideile dumneavoastră, pentru impresiile si părerile dumneavoastră care, mie, nu doar îmi folosesc din punct de vedere literar, ci mi-au adus așa... o stare de bine. Sper să reușesc să vă dăruiesc și eu aceeași trăire pozitivă.
Domnu Ionuț, m-am gândit și la finalul poemului și am lucrat varianta aceasta:

dar iată: Antarctica se topește !
"Gott ist tot" față de simțuri ?
scheletele sunt oarbe
discernământ și dorință unite
încât ți se pare că vezi peste tot
"cogito, ergo sum"
și o mulțime de personaje sofiste

Domnule Dragoș Vișan, chiar nu mă pot hotărî pentru titlu... mi-ați propus o variantă, la care mă gândesc și... da, cred că, odată ce am reformulat finalul, se potrivește mai bine titlul, pe care mi l-ați dat. Nu vreau să supăr, dar mă mai gândesc.. și deja mi se pare că este mai potrivit.
Cu prețuire pentru amândoi,
Elena

pentru lectura poemului și mesaj!

Cu drag! Am lecturat cu mare plăcere! Felicitări!

Cred că trebuie corectat:

1)din se lipite în se lipise

se lipite
pe corp murdară la gât, subsuori

2) la dresajul acvilei mele, crescută de pui

poate ar fi mai potrivit

la dresajul acvilei mele, crescute încă de pui

3) am pus-o pe-o frânghie
Ar merge mai bine: am pus-o pe frânghie?!
Nu știu...

Super poemul! Și un super poet: Dadu Vinaș, caligraf al lui Omar Khayyam!
Ați scris o frumoasă poezie, ați definit-o scriind cu inima, în versuri! Ați recunoscut Poetul și destinul său. Cuvintele au curs. Am citit pe nerăsuflate. În prima parte a poemului ați reprezentat cu multă fantezie literară cadrul si pregatirea de transformare din om în Poet, ființă cu o durată de viață atât de mare... de la Dumnezeu până la Omar Khayyam, apoi de la Omar Khayyam
încoace, fiind, totodată, și un deschizător al drumului pentru literatura valoroasă (o carte/ operă de valoare supraviețuiește în timp, după chipul și asemănarea Poetului; un fel de tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte).

cămașa albă mi-o scot din apă,
mi s-a limpezit după atâta clătit,
șapte ape mi-au fost de ajuns, se lipite
pe corp murdară

Am stors-o, într-o știoalnă îmi spăl
pantalonii prăfuiți mult aseară pe stânci
la mersul după acvila mea dresată de pui,
i-am spălat, i-am bătut bine de pietre,
mi-am pus tolba cu săgeți, arcul pe umăr

Am desfăcut și întins cămașa albă,
am pus-o pe-o frânghie, se zvântă,
imprim litere magice în cerneli vii,
ticluiesc o poveste de iubire
în multe etape, s-o las ca amintire
abia într-o agonie bătrân
doar pentru copiii mei, pictez
un peisaj ireal, mă bucur de atâta vigoare,
vreau să încalec mai iute, după ce-l trezesc
în cort pe la ceasul al doilea după zori
pe poetul ce trebuie să meargă la curte

Iată în acest poem un exemplu de contact între poeți aparținând unor culturi diferite. Este, mai curând, un demers filosofic, o demonstrație care dovedește că un poet folosește alte căi de comunicare în lupta aceasta cu lumea sau chiar și cu el însuși: cuvântul și iubirea.

Eu, în spiritul acestui poem, văd așa: cufundarea realității în nihilism, gestul de a recurge prin antiteză la exemplul acestui Antihrist (o motivație cretină - spune poetul, dar pe care o vede că

ar fi mai ok
decât să simți zi de zi
cum viața se topește în tine
ca o sârmă de aluminiu
într-o baie de sudură în cruce
(am citat versurile)

mai poate arăta că societatea in care trăim poate influența prin lipsa de scrupule a oamenilor, văzută ca o barbarie; la Nietzsche este întâlnit supraomul - ca voință de putere (antihrist și antinihilist în același timp). Dar tot Nietzsche a recunoscut și utilitatea creștinismului în istoria omenirii.
Folosirea numelui Hitler declanșează revolta în rândul cititorilor, intoxică și acum. Sunt multe, în viață, si probleme fizice, și sufletești dar... Dumnezeu există.
O altă remarcă și poate că fi utilă: poemul începe cu versurile

bine a zis cine a zis:
e greu să renunți la demonii tăi
doar ei ți-au fost alături

poate ar trebui să faceți referire, undeva, în finalul poemului dacă faceți referire la vreun autor și care este citatul la care faceți trimitere; pentru că tocmai acest lucru s-ar putea să lămurească lucrurile; poate că poemul este o expunere personală, interpretare a unui citat...

Cu respect, vă doresc numai bine!

Un poem foarte frumos! Foarte plăcut!

Îți mulțumesc foarte mult pentru interpretarea personală. Cu plăcere am citit gândurile, pe care le-ai scris! Și eu când citesc poezia altcuiva, de multe ori o iau de la capăt. Și, după cum îmi rămâne în suflet, așa e și imaginea ei!

și bucurie!

Se mai întâmplă să dormi în tren și să te trezească nașul
în costum de clown capsând bilete de tombolă
Fiindcă tot mă întrebam dacă e bine să se ia această măsură (ca esență finală a poemului) sau nu,
Mie îmi place finalul: ludic, ermetic...
Ar fi nebunia această a vieții transpusă hazliu. Dar... poetul trebuie să hotărască!

ermetica / ermetizat

Poemul are deschidere spre interpretări și cu acest final, și fără..., dar parcă nașul în costum de clown este noutatea care se adaugă... Aceste bilete de tombolă ajung la verificarea nașului...
... e bine sau nu să se ia această măsură?
Poate mai este nevoie și de alte păreri. Îmi place poemul și fără acest final, și cu...
Finalul nuanțează umorul negru ermetica.

În ceea ce privește finalul, eu consider că e mai bine așa cum ați procedat

pe culoare un naș în costum de clown capsînd bilete de tombolă
și fredonînd „mi-e dragi ceferiștii...”

pentru că se înțelege mai clar legatura dintre călători - ale căror categorii si locuri aparținătoare sunt simbolizate în poem - și timp, și incapacitatea fiecăruia de a nu depinde de legitimația de călătorie oferită de cfr-ul trenului vieții. Rădăcinile ideii poetice se întind, se ramifică în adâncul realității și sunt vechi. Trăiești ceea ce îți este stabilit, intr-un fel persistând în finalul poemului concluzia că te-ai trezit cu un bilet de tombolă: suferi sau te bucuri sau ești onorat, damnat... în funcție de ceea ce ai tras. Finalul este metaforic; ați surprins în imagini artistice o (super)rațiune transcendentă. Nasul în costum de clown poate fi și reflexul în oglinda sinelui. Fără finalul acesta, poate ar fi fost o poezie doar abstractă, fără nașul/ arbitrul interior...

Am păstrat cele două versuri, iar în ultimul, am schimbat verbul a dărui cu încredința; varianta poemului ar fi aceasta:

am să las inima deschisă
am să ascult ceea ce simt
am să cred
până când cerul primește
culoarea ochilor tăi
până când soarele devine
lumea învăluită în iubire
dăruiește-mi,
din esența dragostei tale,
foșnetul firelor de iarbă
vreau să păstrez în suflet
sonurile mângâietoare
să iubesc tot mai mult
atingerea mâinilor tale
mai mângâie-mă
în timp ce natura freamătă
lasă-mă să-ți încredințez
căldura trupului meu de cuvinte

Îmi cer scuze pentru că am răspuns așa târziu. Însă acum am avut tihna sufletească. Vă mulțumesc foarte mult!

Mulțumesc din suflet, pentru recomandare! Și ideea ta mi se pare frumoasă! Însă cred că am găsit rezolvarea! Doresc să-ți mulțumesc încă o dată și totodată îmi cer scuze pentru răspunsul atât de târziu scris.

Mulțumesc foarte mult pentru tot. Intervin asupra textului. Să ajung la destinație... E o duminică ce a presupus plecare...