Poezie
Nici iarba nu uită...
1 min lectură·
Mediu
ura și iubirea
întunericul și lumina
potopurile din ochii înlăcrimați
o zi frumoasă așteptând
să-i spui că nu e singură
chiar dacă omul
se naște și moare singur
într-o lume aspră
în care prietenia e rară;
o rugă nesfârșită
în fiecare clipă
când totul se schimbă
după chipul și asemănarea
țărmului, umbrelor, valurilor
care trec prin sângele meu;
toate întruchipează cântecul,
tăcerea,
jarul iradiind căldura din piept
încât uit că oamenii mor și se nasc
necunoscând dulceața
cuvântului din suflet
care îți dă răspuns
03845
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Papadopol Elena
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 84
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Papadopol Elena. “Nici iarba nu uită....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/papadopol-elena/poezie/14172462/nici-iarba-nu-uitaComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SViarba prin care umblam desculți nu uită ura și iubirea din noi
sentimente pe care le-am trăit în iarbă, martoră la tot
sentimente pe care le-am trăit în iarbă, martoră la tot
0
PEÎți mulțumesc foarte mult pentru interpretarea personală. Cu plăcere am citit gândurile, pe care le-ai scris! Și eu când citesc poezia altcuiva, de multe ori o iau de la capăt. Și, după cum îmi rămâne în suflet, așa e și imaginea ei!
0
apoi, mie îmi scapă povestea, ideea, nu înțeleg
e o spovedanie și un regret
se recunoaște ura și iubirea,
bine și răul, păcatul
regretul prin lacrimi
motivul
apoi ruga care ne transformă mereu
recunoașterea sinelui în trăirile toate, de jar
și în final o resemnare dureroasă, aș spune