Poezie
Până la urmă
1 min lectură·
Mediu
În fiecare inimă
se aprinde un foc
Iubim
numărând în palmă, la cină,
agoniseala de pe o zi pe alta
Iubim
tot ce spune rana închisă
în ultima rămășiță de viață
Iubim,
chiar dacă doare,
strângând la piept
un trup de om
cu mâinile încrucișate
dispărut ca un fulger
cât să mai doarmă în eternitate
Iubim
pietrele și sălciile plângătoare
pe malul apei curgătoare
Iubim
zgomotul înăbușit
al picăturilor de ploaie,
orice gând,
orice speranță,
orice liniște ascunsă
Până la urmă
Iubim
în felul muritorului
care nu vede...
071.503
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Papadopol Elena
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 88
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Papadopol Elena. “Până la urmă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/papadopol-elena/poezie/14174087/pana-la-urmaComentarii (7)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.
PEVă mulțumesc foarte mult, prieteni,pentru aprecieri. M-au bucurat trecerile voastre! O după-amiază frumoasă!
0
MCalteori sinuoasă, metafora vieții, chiar ocultată, își cântă subteran simfonia. Iar muritorul, precum aisbergul, își arată privirii superficiale doar o infimă parte. Iar privirea, de obicei o ținem inconștient în lesa convenționalului... Asta nu ne-mpiedică să simțim, să iubim, tot ce este dincolo de atingerea friabilă a muritorului din noi.
0
PEÎți mulțumesc pentru aceste cuvinte hrănitoare de suflet.
0
PEMulțumesc nespus pentru tot.
0
dar putem vedea tablourile:
- unul în inima celui care o are
- unul în imaginația celui ce vede
frumos!