Adevărata natură

ar fi loc de o reașezare a versurilor
aș elimina primul “eu”

e frumoasă ideea

am pregătit varianta care o văd într-o altă construcție

dacă nu deranjează vă las la comentariu

oricum, plăcută și profundă devenire

nu “eu”

pentru apreciere. Mă bucură intervenția ta. Cu drag, primesc varianta.

Un boboc de floare
poate să treacă neobservat
nu știe ce este
cu adevărat
nu se întreabă vreodată
cine-și îndreaptă
privirea spre el

când înflorește
deschide ochii
cuminte
cu parte din sufletul tău
visează
la natura profundă
în parfumul său


***
am reașezat versurile
am eliminat un el
am adăugat un pic:)

În mare parte așa am făcut, cum ai propus:
am eliminat primul pronume el și am adăugat versul: când înflorește. La final, am mai inversat eu două versuri.
O zi frumoasă!

Un boboc de floare
poate să treacă neobservat
nu știe ce este
cu adevărat
nu se întreabă vreodată
cine-și îndreaptă
privirea spre el

când înflorește
deschide ochii
cuminte
visând cu parte din sufletul tău
la natura profundă

să văd mai multe conexiuni cu acel boboc. Vreau să văd depășirea acelei bariere. Neruda lua firul de ceapă și scria ditamai oda. Vreau să văd lirismul și imaginația curgând. Vreau torentul. Vreau renunțarea la control!

domnu Ionuț, pentru trecere și mesaj. Apreciez foarte mult. Dacă am inspirație, voi mai lucra la această poezie.

floare din „Micul prinț”, deși aceea era un strop conștientă și certăreață. Poate inocența ființării - față de complexitatea compromisurilor ființei umane în urzeala vieții? Habar-n-am. Știu doar că l-am văzut îmbujorat încercând să descheie culorile... Simpatică suflare!

Mulțumesc foarte mult pentru apreciere. Îți trimit un boboc de gând să-l porți cu inima, să îți deschidă cerul, la fel ca lumina unei flori!

Un boboc de floare
poate să treacă neobservat
nu știe ce este cu adevărat
nu se întreabă niciodată
cine-și îndreaptă
privirea spre el

deschide ochii cuminte
visând cu parte
din sufletul tău
la natura profundă

ninsoarea ascunsă
în sângele cald de primăvară
perechea vinovată
pe-acest pământ
de astenia generală
a inimilor care dormitează
scapă de noaptea uitării
pe rugul copacilor înfloriți