fertilitate
Într-o zi,am întrebat o femeie.
Ești mamă?
A cui mamă ești?
Și ce ,dacă am întrebat-o.
Și, ce, dacă era mamă?
Era mama cuiva.
A cuiva, care poate întreba pe altcineva.
Dacă e
Femeie model
Ce e femeie,oare?
Aceea ce model,
Zâmbește din reviste,
Și ne holbăm la el?
La zâmbet?Nu la zâmbet,
La ce este mai jos,
Revista nu s-ar vinde,
Și n-ar mai fii frumos,
Fără o
fapt
Mișcarea e fapt!
E, faptul că trăiești.
Nu e vina ta când se-ntâmplă.
Mereu i se întâmplă,cuiva.
Să trăiască,un fapt.
Să-l facă,e mai greu.
E mai ușor de zis.
Dar nimeni nu zice
Eminescu trădat
Acum că nu mai ești ,maestre
Nu se mai face meseria
Și se-apucară toți să facă
Și fără rimă poezia
Așterne gânduri pe hârtie
Ce-i vine-n minte le și scoate
Ce noi sunt
Poet și grămătic
Când răsare luna,
din mareea cuvintelor
se revarsă prin poet
potop de lumină,
pentru sufletele acostate
sau eșuate lamentabil,
pe coasta ignoranței.
Aducându-le pe lina
facem bine
Facem bine, facem bine
Nu așa cum am făcut
Ce-am făcut, a fost minune
Dar a fost și a trecut
A fost bine,foarte bine
Pot să spun c-a fost sublim
Pentru noi și pentru
Exterior
Exteriorul e afară.
Singurul lucru care e afară e casa.
De ce e casa afară?
Pentru că are uși.
Iar ușile trebuie să se deschidă.
Dacă, casa ar fi înăuntru,
atunci ușile s-ar
Eu-l
Eu,de mare importanță
Pentru mine,personal
Dumnezeu, cu eleganță
S-antrupat în animal
Ridicat de jos cu grijă
Pe picioarele din spate
Stau privind în ochi,lumina
Cum topește și cum
E unu decembre,salut România!
E ziua de noi consacrată, români
Unirii celei mari,săvârșită la Alba
Serbată de-atunci ,de românii,stăpâni
Și an după an memorată dea pururi
În inimi și-n
După douăzeci de ani
Unde suntem noi românii
După douăzeci de ani?
Suntem tot la coada vacii
Suntem tot niște țărani?
N-ar fi rău,ar spune unii
Să mai fim din nou ce-am fost
Dar ce-am
Dor capital de Cluj
Mai departe la sud-est
Într-un loc, din țara mamă
Merge dorul cel de-acasă
Ce te-ajunge și te cheamă
Ca să-ți mai aduci aminte
Despre cei ce te iubesc
Care și-n ei,
doamna
Doamnă mare și mămică
A mămicii de copii
Deci bunică la nepoții
Care sau născut din fii
Eu, acesta care scrie
Care fata ți-a luat
Că așa e legea firii
O femeie și-un bărbat
Spun
Dedicație românească
Dedicație ,cu floare
Orișicărui cetățean
Cu respect și voie bună
Chiar dacă-i bucureștean
Ardelenii vă salută!
Servus-toc și servus toți!
Să lăsați, vorba
darul
într-o zi,am primit darul
darul cel mai minunat
am crezut, c-o să se-ntample
am crezut și sa-ntâmplat
mare bucurie-n suflet
fericirea a venit
asta este fericirea
fericirea nu e
caraliu de Ciorodisla
Un bolovan cu trese,căci table nu mai sânt,
Cu paiul între fese,și creier de pământ,
Un ajutor, pe semne,de băgător de seamă,
Ce-ajută băgătorul de post, să bage-n
Băieți de băieți…
Băieți de cartier…de voi…mi-e milă
O lume-ntreagă,vă tolerează-n silă
Și nu e nimeni,pentru asta vinovat
Ci numai voi,că nu ați învățat
Căci numai cu tupeu și
dezpodobire
Dezpodobește mamă bradul
Că, sărbătorile-au trecut
Să avansăm din nou, cu capul
prin timp,către necunoscut.
Vine mai rău,sau vine bine?
Vremuri mai bune, de-am avut,
Ne vor
Dor de Păunescu
Sa dus poezia noastră,
Cea compusă pentru vii,
De un munte,de un monstru,
Sacru,…poate,…nici nu știi,
Dacă-i azi ori dacă-i mâine,
Ziua-ceea-n care noi,
Învăta-vom de la
direcții
În fața mea e,...înainte.
Chiar dacă stau,cu spatele.
Cu spatele drept.
Drept în față.
Direcția justă, de urmat.
De mers,în urmă-i.
În direcția,următoare.
Aceea ,care urmează
dincolo...
Dincolo, e peste drum.
Sau peste munți și mări.
Peste hotarele minților noastre.
Între noi și dincolo,este ceva.
De trecut.
O limită,un prag,...o stare.
De bine.
Mereu vrem să
destinare
Omenirea-i amintire,
De simțiri și de trăiri,
De memorii colective-n,
Cugetări și nemuriri.
Toate-n lume-s trecătoare,
Rămânând în timp și- gând,
În memoria terestră,
În
demnitate
Ce-nseamnă demnitate, trăiri interesante,
Ori vile cu blazoane , spinări încovoiate,
Ce cred la unison,...că bogăția-i totul,
Și judecă dreptate,ciolanul din
Îndrăzneală
Reguli făcute, să fie-ncălcate
Bunuri produse, să fie mâncate
Fecioare născute,apoi violate
Poezie compusă, în scopuri deșarte
Doar cel ce compune,trăiește prin
Dă Doamne bine…
Nu e vorba de valoare,
E vorba de ce dorim.
Însă chibzuit s-alegem,
Dacă cerem și primim.
Important e sa poți duce,
Toate ce ți l-e dorești,
Singura problemă-i timpul,
Ai