La pieptul meu scâncești în noapte
Precum la sân scâncește pruncul
Eu te privesc cum dormi frumoasă
Și nici nu simt cum trece timpul
La pieptul meu pierdută-n vise
Tu, vis frumos pe
Voi care n-aveți mamă și nici tată,
Voi pentru care nu contați, doar voi,
Voi cei ce ne vedeți în alb și negru
Voi care n-aveți cruce, nici eroi.
Voi care măsurați în lume totul,
Voi
Junghi de stele
Din avântul tinereții ne-am adus pe lume, noi
Ca prin algoritmul sacru să dăm viețile-napoi.
Emisfere ancestrale preschimbate în părinți
Jumătăți nemântuite divizate de
De dragul tău
În jurul tău de-ar fi nevoie
Eu m-aș preface-n zid de piatră
Dar florile se-aștern în cale-ți
Și n-ar avea unde să cadă
Și m-aș ruga cu rugăciune
La sfinții cei din
Ne disipăm
Ne disipăm, neantul ne acceptă
Morți îngropați sau răstigniți de vii
Deopotrivă din lumea cea abjectă
Îngeri și demoni, Dumnezei și Fii
În colb de stele se prezervă roluri
Care
Ce nu, sunt
Că n-am iubit în lume doar, dreptatea
Mi-e martor numai Dumnezeu și sfinții
Copil fiind mi-am supărat părinții
Dar nu sunt eu, acel ce-aduce moartea
Și m-a durut să văd cum
Ce mi-ai făcut Doamne
Mi-ai rupt o coastă, mi-ai făcut o Evă
Cu părul lung și trupul voluptuos
Să-mi fie-n veci de suferinți colegă
Să mă târăsc la mila ei, pe jos
Să aibă sâni
Ca să-mi
Libera cădere
Urcam încet, cu grijă în arborele vieții
Prinzând atent de ramuri să nu mă-nțep în rugi
Aveam cu mine, totul și-n floarea tinereții
Nu mă gândeam că-i bine, să ai unde să
Ceasul rău
Ceasul măsoară timpul și nu-i citește textul
Numai prezentul simplu fără trecut și sec
Din viața consumată să-și scrie manifestul
Matematic și rece ore și zile trec
Mecanic
Deprimare
Mi-e inima un bulgăre de ciumă
Și sânge negru-i închegat în ea
Arterele-s blocate către centru
Și circulația e tot mai grea
Eu am murit demult pe dinăuntru
Pe dinafară încă mai
Lichidul Om
Suntem făcuți să curgem pe pământ
Precum izvoarele ce curg numai la vale
Mai multă apă, mai puțin cuvânt
Un vas cu sânge, pe un val de mare.
Căci toate curg, în noi și pe
Înnoire
Pe umbra topită ce curge din mine
Când soarele sus respirația-și ține
Mai mișcă din raze și fără să știe
Se umple de umbră solara etnie
Lumina-i căzută în raze fugare
Ce
Alerta pământului
Pământul face valuri, se frământă
Bolnav de noi, rapace furnicar
Ce din adâncuri pân’ la bolta sfântă
Am pângărit curatul cu murdar
El ce dă viața și primește
Respectul istoriei
Să comparăm orezul, cu sfânta mămăligă!
O nație ce cântă, cu una care strigă
Hai să vedem Katana, pe lângă falxul dacic!
Ce taie-n două scutul, real, nu doar
Pofta-n cuiul ruginit
Își plânge de milă, ființa umilă
Că are, că n-are, bucăți de visare
Din creier spălate, ca sarea-n bucate
Trăiește de moare, cerșind de mâncare.
Amara bucată de pîine
Nerăbdare
Stai așteptând mereu să vină mâine
Din viitorul cel apropiat
Și cu ocheanul minții, îl apropii
De sentimentul cel nedezvoltat
Atrofierea vine de la sine
Consumă off-ul, fără
Violul sfintei, Ea
Am să mă desfac
În bucăți
Dimprejurul tău
Precum am fost clădit
Din tine
Sfântă
Să poți respira
Oxigenul pur
Cu grjă
Să nu sari în aer
Prea-unsă, cu mir
Și fără
Dacă...
Dacă n-ar fi, un Dumnezeu
Ar trebui creat
Din rugăciunile inimilor
Ori din tainele
Speranțelor deșarte
În viața de după...
Dacă n-ar fi, dragoste
Ar trebui făcută
Din
Laudă nouă
Ce să laude poeții cu păreri, amanetate
La raliul integrării, ultimatum și dictate
Cu regulament de criză și legiferări păcate
Pe la coada Europei, veșnic descalificate
Pentru
Rugă la pământul patriei
Pământul nostru sfânt
Ierta-ne-vei vreodată?
Te-am părăsit răbdând
Nedreapta judecată
Străinilor disprețul
Privirea cea de sus
Cuvântul de ocară
Simțit dar
Răbdare
Sfântul pământ al mamei patrie
Întoarce mereu celălalt obraz
Soarelui răsare
Sau apune
Și rabdă lumina.
Și nedreptatea
Istoriei
Jumătate azi, jumătate mâine
Rabdă plugului brazda
Foamea
Cu pofta nesimțului ușor agramat
Și dorul pierdut al frumoșilor ani
Mănâncă din mine foamea de bani
Închisă-ntr-un cerc așa zis democrat
Mă satur cu vorbe-n mesaj
Lupta lui Apoet
Hărțuit din ignoranță
De poeții cei cu pene
Apoet, ridică scutul!
Nu se-ascunde, nu se teme.
Scutu-i, eclipsând lumina
Protejându-i de orbire
Þine-n loc poeții-n