Poezie
Înnoire
poezie de înnoire
2 min lectură·
Mediu
Înnoire
Pe umbra topită ce curge din mine
Când soarele sus respirația-și ține
Mai mișcă din raze și fără să știe
Se umple de umbră solara etnie
Lumina-i căzută în raze fugare
Ce bântuie ziua pe plaja de mare
Așteaptă să vină o boare mai lină
Sau noaptea senină cu luna cea plină
Din gânduri cu șoapte, mă fură la noapte!
Și du-mă-n uitare în viers de chitare
Ia-mi trupul povară cireașă amară
Umplut până-n buză să nu dea pe-afară
Dorințe confuze în cântec de muze
Mișcări cu tangențe și hainele zdrențe
Cu părul să-mi plângă pe tine să ningă
Și buzele-n murmur ce numele-ți strigă
Iar geamătul tandru al chinului firii
Să ceară-ndurarea din seva iubirii.
Drapelul în bernă apoi ca omagiu
Adus ostenirii trupești naufragiu
Al cursului vinei ce-ncet se prelinge
Pe mintea trezită să moar-o convinge
Uitarea o-ngheață și focul se stinge
Durerea se spală cu lacrimi de sânge
Rugina se duce ca jertfa pe cruce
Rămane doar fierul curat ce străluce
Din fierul de cuie și dorul din mine
Vom face la forjă oțel de patine
S-alerge pe gheața ce-n inimă doare
Cu torța aprinsă de focul cel mare
Al buzelor pline cireșe sangvine
A dorului roade crescute din tine
001989
0