la pieptul meu
La pieptul meu scâncești în noapte Precum la sân scâncește pruncul Eu te privesc cum dormi frumoasă Și nici nu simt cum trece timpul La pieptul meu pierdută-n vise Tu, vis frumos pe
voi
Voi care n-aveți mamă și nici tată, Voi pentru care nu contați, doar voi, Voi cei ce ne vedeți în alb și negru Voi care n-aveți cruce, nici eroi. Voi care măsurați în lume totul, Voi
junghi de stele
Junghi de stele Din avântul tinereții ne-am adus pe lume, noi Ca prin algoritmul sacru să dăm viețile-napoi. Emisfere ancestrale preschimbate în părinți Jumătăți nemântuite divizate de
de dragul tău
De dragul tău În jurul tău de-ar fi nevoie Eu m-aș preface-n zid de piatră Dar florile se-aștern în cale-ți Și n-ar avea unde să cadă Și m-aș ruga cu rugăciune La sfinții cei din
Ne disipăm
Ne disipăm Ne disipăm, neantul ne acceptă Morți îngropați sau răstigniți de vii Deopotrivă din lumea cea abjectă Îngeri și demoni, Dumnezei și Fii În colb de stele se prezervă roluri Care
Ce nu sunt
Ce nu, sunt Că n-am iubit în lume doar, dreptatea Mi-e martor numai Dumnezeu și sfinții Copil fiind mi-am supărat părinții Dar nu sunt eu, acel ce-aduce moartea Și m-a durut să văd cum
Ce mi-ai făcut Doamne
Ce mi-ai făcut Doamne Mi-ai rupt o coastă, mi-ai făcut o Evă Cu părul lung și trupul voluptuos Să-mi fie-n veci de suferinți colegă Să mă târăsc la mila ei, pe jos Să aibă sâni Ca să-mi
libera cădere
Libera cădere Urcam încet, cu grijă în arborele vieții Prinzând atent de ramuri să nu mă-nțep în rugi Aveam cu mine, totul și-n floarea tinereții Nu mă gândeam că-i bine, să ai unde să
Ceasul rău
Ceasul rău Ceasul măsoară timpul și nu-i citește textul Numai prezentul simplu fără trecut și sec Din viața consumată să-și scrie manifestul Matematic și rece ore și zile trec Mecanic
Deprimare
Deprimare Mi-e inima un bulgăre de ciumă Și sânge negru-i închegat în ea Arterele-s blocate către centru Și circulația e tot mai grea Eu am murit demult pe dinăuntru Pe dinafară încă mai
Lichidul Om
Lichidul Om Suntem făcuți să curgem pe pământ Precum izvoarele ce curg numai la vale Mai multă apă, mai puțin cuvânt Un vas cu sânge, pe un val de mare. Căci toate curg, în noi și pe
Înnoire
Înnoire Pe umbra topită ce curge din mine Când soarele sus respirația-și ține Mai mișcă din raze și fără să știe Se umple de umbră solara etnie Lumina-i căzută în raze fugare Ce
Alerta pământului
Alerta pământului Pământul face valuri, se frământă Bolnav de noi, rapace furnicar Ce din adâncuri pân’ la bolta sfântă Am pângărit curatul cu murdar El ce dă viața și primește
Respectul istoriei
Respectul istoriei Să comparăm orezul, cu sfânta mămăligă! O nație ce cântă, cu una care strigă Hai să vedem Katana, pe lângă falxul dacic! Ce taie-n două scutul, real, nu doar
pofta-n cuiul ruginit
Pofta-n cuiul ruginit Își plânge de milă, ființa umilă Că are, că n-are, bucăți de visare Din creier spălate, ca sarea-n bucate Trăiește de moare, cerșind de mâncare. Amara bucată de pîine
nerăbdare
Nerăbdare Stai așteptând mereu să vină mâine Din viitorul cel apropiat Și cu ocheanul minții, îl apropii De sentimentul cel nedezvoltat Atrofierea vine de la sine Consumă off-ul, fără
Violul sfintei, Ea
Violul sfintei, Ea Am să mă desfac În bucăți Dimprejurul tău Precum am fost clădit Din tine Sfântă Să poți respira Oxigenul pur Cu grjă Să nu sari în aer Prea-unsă, cu mir Și fără
Dacă...
Dacă... Dacă n-ar fi, un Dumnezeu Ar trebui creat Din rugăciunile inimilor Ori din tainele Speranțelor deșarte În viața de după... Dacă n-ar fi, dragoste Ar trebui făcută Din
Laudă nouă
Laudă nouă Ce să laude poeții cu păreri, amanetate La raliul integrării, ultimatum și dictate Cu regulament de criză și legiferări păcate Pe la coada Europei, veșnic descalificate Pentru
Rugă la pământul patriei
Rugă la pământul patriei Pământul nostru sfânt Ierta-ne-vei vreodată? Te-am părăsit răbdând Nedreapta judecată Străinilor disprețul Privirea cea de sus Cuvântul de ocară Simțit dar
Răbdare
Răbdare Sfântul pământ al mamei patrie Întoarce mereu celălalt obraz Soarelui răsare Sau apune Și rabdă lumina. Și nedreptatea Istoriei Jumătate azi, jumătate mâine Rabdă plugului brazda
Foamea
Foamea Cu pofta nesimțului ușor agramat Și dorul pierdut al frumoșilor ani Mănâncă din mine foamea de bani Închisă-ntr-un cerc așa zis democrat Mă satur cu vorbe-n mesaj
avânt
Avânt Pornești, scrâșnind patinele. Gheața răspunde calm Cu răceala durității Contând sub tine. Ești stăpânul. Avântat plutești lin Viteza dictează armonia mișcărilor Caligrafice, pe
Lupta lui Apoet
Lupta lui Apoet Hărțuit din ignoranță De poeții cei cu pene Apoet, ridică scutul! Nu se-ascunde, nu se teme. Scutu-i, eclipsând lumina Protejându-i de orbire Þine-n loc poeții-n
