Poezie
Ce nu sunt
poezie de ce nu
1 min lectură·
Mediu
Ce nu, sunt
Că n-am iubit în lume doar, dreptatea
Mi-e martor numai Dumnezeu și sfinții
Copil fiind mi-am supărat părinții
Dar nu sunt eu, acel ce-aduce moartea
Și m-a durut să văd cum adevărul
În ,,legea omului’’ cu-a ei păcate
Se schimbă cum își schimbă lupul părul
Dar nu sunt eu, de vină pentru toate
La judecata cea din urmă însă
În boxă eram eu și nimeni altul
Cel acuzat pentru dreptatea-nvinsă
Dar nu sunt eu, cel ce-a făcut păcatul
Trei procurori cu aripi ridicate
Acuză, spun: Să piară ticălosul !
Mi-aduc învinuiri nemeritate
Dar nu sunt cel ce-a răstignit Hristosul
Cineva-n umbra unor legi nedrepte
Face dreptate,o publică și-o vinde
Iar adevărul zace-njunghiat pe trepte
Și nu sunt eu, acel care vă minte
002531
0