Ovidiu Vasile

Nesaț buiac Plictisit de femei, Din dorința de mai mult Am mușcat, sânul de piatră Al unei statui Și mi-am rupt dinții. Era prea rece Carnea de marmură. Prea netedă. Atunci, m-am

Neom Mi-am pus temopane La ferestrele sufletului Ca să păstreze mai bine Puțina căldură. Acum țin ochii închiși Căci lumina mă doare Vreau, geamuri heliomatice Dar nu-mi

Împăcare Prin apa lacrimilor Te văd altfel. Mai mic Mai firav. Iar loviturile Mi se par mângâieri Necontrolate Doar de tine Mi-e milă De aceea plâng.

Încredințare Þi-am jurat iubire În aramaica veche În care Iisus, pe cruce A cerut iertarea Pentru noi. Sărut ochii tăi Cu buzele ude De vinul împărtășaniei Ating trupul tău Ca pe

Speranțe bucăți Bucăți de speranțe Tăiate felii Din șuvoiul viselor Frumoase Sângerează pe altarul Deznădejdii. Le adun, cu aripa frântă A gândului curat Într-o taină Ca să le

Simțuri perverse Mirosul, care-ți promite orice În schimbul zâmbetului Gustul, comandând minții Încă o porție de gând bun Văzul, care te înșeală mereu Și tu îl crezi cel mai

Arte Sculpturi de tobe În urechi interne Ascultând ascunse Liniștea ritmică A vintrelor Eu-lui din noi, Trăind bucuria cântecului De lebădă înviată În picturi celeste, Curse pe ochii

Pe rânduri Așezați, spate-n spate Așteptând lunga sentință Liniștitoarea Ogorului de vină Care absoarbe Odihna pâinii Din oasele trudite În nevoia Uitării de sine

Sus Departe, în golul înalt Vom ridica Căderea Ce-am avut De a rosti Sărutul morții Unei iubiri Perene De ruguri neaprinse În veșnica așteptare A izbăvirii De noi

Zone Petale de tablă Pe marea de ciment Înghețată În valuri sure Cercuri de alb Colți ascuțiți La capetele Podului de flori De mucegai Vederi de tunet Din bangul sonic Al

Botez Suntem vii Învățăm să visăm Distanța Aripei întinse În rugă, inimii Piatra mormântului Care ne așteaptă Numele Mereu același Sisif

Darul dăruirii Ca o iederă-și, întinse-ncolăcite-a ei picioare Cuprinzând grumazul, trupul, Care-i arde și ne doare. *** După ce varsă nectarul, Din iubire, ca o

Ziua născătoarelor De ziua mamelor de, lume Ne bucurăm că ne-au născut Și dintre flori și dintre stele Ne-au ales nume de-mprumut Tot binele și toată stima De la bărbați, feciori și

Recunoștință eternă Dumnezeii, tații noștrii Cei la care ne rugăm Au făcut din noi, femeia S-o iubim, s-o venerăm. Din pământ se plămădiră Om, sămânță de Cuvânt Iar din trup de om,

Anotimpuri vitale Tu, ești un fel de umplutură Într-un atât de mare gol Că plinul tău este doar ghidul Matricei timpului la sol Un singur an, o primăvară Și te trezești gata născut O

Comandanți de oști În război, în șapte-șapte, pe tărâmul tuturor Ofițeri de operetă, merg să facă,niște fapte Cu armată ridicată, de la coasă, din popor. Avangardă, vârf de lance,

Iluzii optimiste I-am adus în dar iubitei O ființă, muritoare Din siajul de lumin-a Unei stele căzătoare. Ce credeam, că-i praf de stele Dar erau, bulgări de soare. Noi vedem, cum

Arginți de hârtie Ai făcut bani, e bine pentru tine Banii sunt doar hârtii și o știi bine. Precum sunt, diploma ori atestatul Care marchează omul sau bărbatul. Și cum hârtia, cumpără

Încotro mergi ? E bine sau nu-i bine,cu noi sau fără noi, Ziuă se face totuși iar soarele-i prezent, Lumina dimineții și-al razelor șuvoi, Primești cu bucurie sau ești indiferent. Dacă

Alternativa zero Agățat de soare, globul se rotește Într-un întuneric, rece infinit Dominat învârte, dependent de bine Fețele-ncălzite, până la sfârșit Din înalt lumina, mușcă-n

Mintea cu măsele Mintea cu măsele, pietre de mormânt Macină-n neștire, gândurile blând Frați de cruce ochii, prin care se vede Eticheta goal-a fiecărui gând. Risipiți pe fețe, suferă

Întrebări și răspunderi Am întrebat un preot Cine e Dumnezeu? Mi-a spus că-i Tatăl nostru Dar asta, știu și eu. Am întrebat un dascăl Dacă mai are, clasă Mi-a spus că are multe Și a

La ordin Doamne Într-o zi sau într-o noapte Căci pământul e rotund Dumnezeu chemă la dânsul Un poet...un om ,,bolund’’ Când se-nfățișă la Domnul El,se-nchină la pământ Și din ușă se

Vederi citadine Mergeam agale prin orașe Privind la sârmele, de sus Păienjenișul de cablaje Rețea-ncâlcită de prost gust Și mă gândeam cu-amărăciune La gropile din trotuar La bulevarde