Poezie
anotimpuri vitale
poezie vitală
1 min lectură·
Mediu
Anotimpuri vitale
Tu, ești un fel de umplutură
Într-un atât de mare gol
Că plinul tău este doar ghidul
Matricei timpului la sol
Un singur an, o primăvară
Și te trezești gata născut
O dată sau a doua oară
Trăiești doar tu, necunoscut
Tu, nu vrei viață socială
Și nici nu crezi că ai putea
Să te suporți pe tine însuți
Și zilele ce te-ar durea
Căci nopțile, te dor și ziua
În care-ai îndrăznit să taci
Ca să răspunzi la întrebarea
Cum nu știi Doamne, ce să faci?
Oricum la nimenea, nu-i pasă
Degeaba-i spui durerea ta
Căci ea, te doare doar pe tine
Tu ești al ei și ea-i, a ta
Și nu împarți ce ai, cu nimeni
Doar suferi, până la sfârșit
Râzând forțat, să vadă lumea
Plângând ascuns, nefericit.
Și uite-așa, se face toamnă
Din vara vieții, care trece
Iar tu, rămâi același singur
Și numai iarna vine, rece.
001.896
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ovidiu Vasile
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 153
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 29
- Actualizat
Cum sa citezi
Ovidiu Vasile. “anotimpuri vitale.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ovidiu-vasile/poezie/13973654/anotimpuri-vitaleComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.