dor capital

Dor capital de Cluj Mai departe la sud-est Într-un loc, din țara mamă Merge dorul cel de-acasă Ce te-ajunge și te cheamă Ca să-ți mai aduci aminte Despre cei ce te iubesc Care și-n ei, ca și –n tine, Au suflet ardelenesc Dorul de copilarie De-amintire, din trecut Care-apasă, ardeleanul Când prin lume sa pierdut. Dar distanța, nu e mare Dacă vrem neapărat Să călătorim, cu dorul Reușim cu-adevărat. Ardelene,neam de munte! Care stai la București Ai la noi, un loc ,în suflet Dacă vrei să-l,… locuiești. Mai aproape…, nu se poate! Nu e chip, a ne-ntâlni Datoria ori serviciul Legământul ,inimii Numitor comun, în sânge, Și-n plăcute amintiri, Căci trecutul ,cel de-acasă Se păstrează-n, nemuriri. Neuitatele, petreceri, Sărbători sau doar… așa, Impregnate-n inimi,sute Și așa vor rămânea! Astăzi lumea, e mai mare, Acuma, suntem mai mulți, Hai să-ntindem ,câte-o mână, Fiecare peste munți. Am mai înnodat, din fire, De la sfoara ce sa rupt, Neștiută ,despărțire Neiertatul, timp pierdut. Să-l recuperăm,se poate, E doar timp și e destul, Sentimentele n-au vârstă, Dorul, face timpul, nul. Pentru voi toți,ardelenii, Dorul este,… transilvan, Vă întreabă,Apusenii, Este dor,… Bucureștean? Dac-o fi,… și-o fi,… să fie! O fi,… este,… dar,nu prea. Dor adevărat, dea pururi, Doar la Cluj, va exista!