Poezie

destinare

destinatie finala

1 min lectură·14 ianuarie 2011

Mediu

destinare

Omenirea-i amintire,

De simțiri și de trăiri,

De memorii colective-n,

Cugetări și nemuriri.

Toate-n lume-s trecătoare,

Rămânând în timp și- gând,

În memoria terestră,

În pământul de pământ.

Și pământul ne vorbește,

Despre lume despre noi,

Informații, prețioase,

Taine vechi și taine noi.

Care-asimilate-n vremuri,

Și-apoi puse cap la cap,

Poartă-n ele directive,

Poartă, calea de urmat.

Însă calea nu-i ușoară,

Calea spre desăvârșit,

N-are luminiță-n capăt,

Să te-ntorci de-ai obosit.

E pornire și plecare-n,

Sensul unic, …infinit,

Calea albă către ceruri,

Local, de unde-am venit.

E absurdul,cel de taină,

Care ține-n legămant,

Destinația celestă,

Ce se află în pământ.

Are,rost să descompună,

Sinfonia, de cuvânt,

Substantivul propriu-n, stele,

Și materia-n mormânt.

001.127

Ovidiu Vasile. “destinare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ovidiu-vasile/poezie/13967756/destinare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.