Ovidiu Vasile

notă explicativă Ce înseamnă poezie Pentru oameni de nimic? Doar cuvintele-nșirate Iar poetul? Un calic Orbii, văd însă doar omul Omul cel cu ,slăbiciuni Chiar dacă-s murdari și

rromânii noi Noi ,români din România Avem nume de păstrat Nume de român se cheamă Acum numele-i pătat Am împrumutat jumate La țiganii de etnie L-au facut de tot rahatul Dar rușinea lor

Când îmi vine Poezia când îmi vine De e noapte sau e zi Conductor mă folosește Bun conducător, ..oi fii. Fârtații mei, conductorii De curent și ..temperii Aluminiul și argintul, Ei n-au

nevoia Eu Nevoia de timp,să-l consum și să-l pierd Nevoia de noi,să iubesc și să iert Nevoia de suflet,nevoia de trup Nevoia de vin și nevoia să, pup Noi Nevoile toate sunt numai

nevina Nevina ce iese din minți de copil Ca muzici măiestre pe disc de vinil Acorduri de vis pe suport inutil Urechi cu sens unic și drum înfundat Culeg informații cuvântului dat Că Domnul

neo Avem, neo-gândire și neo-iubire Suntem, cu neo-cuget și neo-simțire Strigăm, neo-proteste și neo-jignire Semănăm, neo-murire și neo-trăire E neo-politc, să taci când se fură E

barca cu vâsle de foc Cu bule fierbinți sfârâind în siaj Cu prova fierbinte și pupa-n viraj În liniștea nopții cu cer fără lună O barcă cu vâsle de foc, se consumă Departe de toate,de lumea ce

neamul de traistă Neam cu traista-n băț, ce ești Neam de-ocară și rușine Neam de traistă,vorbă-n vânt Neam de om fără cuvânt Neam de slugă de pripas Neam de prost și de fudul Dacă n-ar

lecția de viață Viața, în ansamblu pare Foarte simplă-n felul ei Naști ,cu lecția-nvățată Numai, note bune iei Să ai foc ,să-ți ardă casa E blestemul,cel mai greu Am trăit s-o văd și

Natura moartă Din nevoia abuzivă De-a trăii și de-a mânca Omul,mutilă natura Ș-apoi o lăsă așa Ca să stea nemângâiată Mută-n agonia ei Căci natura nu vorbește N-are vorbe nici

munții noștrii Munții noștrii,poartă aur Dar ca neam de tolomaci, Aur verde,aur ...aur, E totuna, la săraci. Pe la munte, sunt gunoaie Și cabane de prost gust Șerpuiește încă apă Să mai

Lumina întunericului Necuprinsul întuneric Întunericul intens El există pur și simplu Peste tot în univers Nu-i nevoie să se stingă Nu-i nevoie-a fii aprins Incomplet fără

Lucrătura Gata! Asta-i lucrătura Dați-mi banii să mă duc V-am lucrat și timpul costă Mă grăbesc să mai apuc, Să termin și-n altă parte Zise

Legea anarhiei De la începutul lumii Omul, a torționat Cu motive de, religii Cu politică de stat Ca să-nfrângă legea firii Ca să nu fie-anarhie Împărați și regi și preoți Au

La mine… Voi ce-ați venit la mine Vă bucurați acum Că n-e simțim și bine Și vinul este bun Și vorbele sunt multe Noi stăm aici și-l bem Astea sunt vremuri bune Căci buni și noi suntem Cât

La bise… La bisericuță-n ,deal, Clopotele mici ,răsun’ O chemare,un semnal, Vino-aici! Omule bun. Vino la-nchinare-acum! Locul de-nchinat,emană, Pentru, trup și pentru os, Duhul

Încurcătură tehnică Te rătăcești umblând pe-alei Căci toate sunt de zgură Te pomenești tu,om cinstit Când toată lumea fură Și nu distingi noaptea de zi Ești în încurcătură Te bucuri,lauzi

Dreptate în beciuri În beciuri e lumină În beciuri e blestem În beciuri e teroarea În beciuri ,eu mă tem! Ființa omenească Divină-n conținut A fost,târâtă-n beciuri Încă de

Daco-român Sunt român și mândru! Sunt din neam de... Dac! Sunt bastard de, Roma? Sau cu tată...Trac? Asta nu se știe,nu interesează Mama-i,importantă! Tata nu contează Mama e doar

Ascultând liniștea Sinfonie mută asculta pădurea Și vibra în foșnet adiat de vânt Una cu pământul și cu veci-pururea Cântă în tăcere frunza tremurând În acorduri fine fără de solfegii Ca

Iubire cu socoteală Îngăduie-mi iubito ca să-ți sărut, coloana Care te ține dreaptă,să-mpungă-n cer coroana, Cu tiara-ți de pe frunte orientată-n sus, Și fulgerul să-ți curgă,prin trupul cel

Invazie invazivă Dacă ne-ar invada,papuașii, n-ar trebui să ne apărăm. Le-ar ține piept coloșii de betoane, care-și întîmpină escaladatorii, cu rabdare de piatră-n structuri. Ar simții în

Interior Odată am iubit interiorul. Am pătruns în el și l-am iubit. Cum pătrunde gazul pe lichid. Am pătruns cu toate bulele. Arăta de parcă avea găuri peste tot. Acum,nu știu ce

Groparul român Când mă duc la aprozar Iau cartofi și-un gogoșar Și când merg, la-ngropăciune La serviciu,că-s gropar! Am la mine-n buzunar, Într-un pet,jinars de prune De cazan,făcut de