lecția de viață

lecția de viață Viața, în ansamblu pare Foarte simplă-n felul ei Naști ,cu lecția-nvățată Numai, note bune iei Să ai foc ,să-ți ardă casa E blestemul,cel mai greu Am trăit s-o văd și pe-asta Și-o să-mi amintesc, mereu Cum goneam,nebun prin noapte După cruntul telefon Am văzut-o de departe Ca ciuperca, de atom Trâmbă-n-naltă până-n ceruri Se-n-nălța,către senin Se grăbea să-mi urce casa Părintească la Divin. Una-i una, alta-i alta Parcă, n-ar fi fost destul Tata se stingea, de cancer Boala cea fără cusur Care n-are doctorie Și nu poți scăpa de ea Te mănâncă, dinăuntru Îți rămâne-a te ruga. Pentru sufletul din oase Care dor, de nu mai poți Unde-i Dumnezeu să vadă? Suferința care-o porți Apoi vine, îngroparea De părinte, ce s-a dus N-a aflat, că i-a ars casa Findcă nimeni nu i-a spus În spital pe pat de moarte Care veste-i dai întâi? Cea că va murii în chinuri Sau că-i scrum, din casa lui? Ca să fie treaba bună A intrat un camion, În afacerea deschisă Sunt, mormane de beton Ce folos să-l lași pe unul? Ca pe Iov, ca pe Hristos Ce greșeală capitală? A făcut ,,Omul frumos” Unul slab, s-ar sinucide Cel cuminte, s-ar smerii Eu, cu mare îndrăzneală Mă răzbun în poezii Iar cuvântul cu putere Și cu forță-l folosesc Să provoc Divinitatea Poate-așa mă lămuresc Anii trec cu bucurie Pentru alții, evident Pentru mine-au fost, calvarul Omului independent Mai aveam un zâmbet acru Findcă, mi s-a cam acrit Și de lume și de toate Și de, Dumnezeu tâmpit Curios aș fi,ce oare? M-ar mai impresiona Poate doar, sfârșitul lumii Celeilalte, nu a mea Lumea mea demult e moartă Numai, îngropată nu-i Mai trăiesc din inerție Prizonier al timpului