Poezie
la bise
definiție
1 min lectură·
Mediu
La bise…
La bisericuță-n ,deal,
Clopotele mici ,răsun’
O chemare,un semnal,
Vino-aici! Omule bun.
Vino la-nchinare-acum!
Locul de-nchinat,emană,
Pentru, trup și pentru os,
Duhul sfant,eterna hrană,
Pentru, suflet păcătos,
Să-l hrănească cu folos!
Se pogoară-n liturghie,
Și în, Sfinte rugăciuni
Pentru, suflete o mie,
Ajutor, la oameni buni.
E, Cuvântul ,din străbuni!
E, Cuvântul ce zidește,
Piatră de credință-n minte,
Și, din evanghelii, poartă,
Harul , de la Sfânt Părinte,
Credinciosului cuminte!
Sunt bisericile-n lume,
Edificii și clădiri,
Instituții consacrate,
Sufleteștilor trăiri.
Fără har, sunt amintiri!
E, frumoas-arhitectura,
La clădire ,să privești
Ferestre de suflet, ochii,
Să-i adapi și să-i hrănești ,
Pentru suflet, sunt povești!
Sufletului-aduci harul,
Din biserică ,în gând,
Ochii-nchiși, privind spre ceruri
Și ,credința spre, Cuvânt.
Mântuire, pe pământ!
001.156
0