Poezie
interior
poezie interioară
1 min lectură·
Mediu
Interior
Odată am iubit interiorul.
Am pătruns în el și l-am iubit.
Cum pătrunde gazul pe lichid.
Am pătruns cu toate bulele.
Arăta de parcă avea găuri peste tot.
Acum,nu știu ce se-ntâmplă,
mi se pare că se răsuflă.
Răsuflă greu.
Am încercat altă metodă.
Voi pătrunde mai, încet.
Cum pătrunde lichidul pe solid.
Voi dizolva,voi topi cu căldura-mi,
recele din fierbintele solidului.
Iar la urmă va fi numai cald.
Va fi soare și va fi bine.
Și soarele va pătrunde în lemne,
iar când lemnele vor arde,
lumina și căldura vor ieși la noi.
Să ne facă mai buni.
Decât suntem.
Să ne facă să râdem.
Să pătrundem tristețea cu veselie,
Să pătrundem urâtul cu frumos
Să pătrundem în armonie,
Cu dezordinea din natură.
Apoi să facem copii și să dăm sărmanilor,
Care n-au,cum să pătrundă,
Acolo unde am pătruns noi.
În interior…
012.359
0
Nu știu ce ne mai face să râdem după o așa experiență fierbinte.
Închei cu o copie chiar pentru mine, sărmanul sărman ce nu înțelege de ce azi nu e mâine.
Gânduri bune!