poet si grămătic

Poet și grămătic Când răsare luna, din mareea cuvintelor se revarsă prin poet potop de lumină, pentru sufletele acostate sau eșuate lamentabil, pe coasta ignoranței. Aducându-le pe lina de plutire în derivă. Măcar, o după amiază sau o clipă trăită intens sau, o noapte bună. Dimineața, vine grămăticul doamna, domnul cu coasa. Până nu răsare soarele să-l încălzească . Să poată tăia mult. Socotind cu răceală matematic exact ,Cuvântul. Apoi pleacă la loc, lăsând în brazdă cuvintele moarte pe uscat,la soare. Ducând un sac de vorbe alese care folosesc, nimănui. Ca să le scrie în ultima carte jucată la biblioteca cu acces limitat . Toată ziua până seara când luna, răsare din nou.