ovidiu nacu

Romania este o tara misterioasa...
In timp ce majoritatea cetatenilor ei vorbesc (si gandesc) intr-un fel, cealalta majoritate( \"elita\") isi aroga dreptul de a impune/dicta NORMA de vorbire/gandire. Pana aici totul bine, nimic neobisnuit; doar mentalitatea medievala prevede ca masele ignare sa fie conduse spre propasire de varful ascutit, privilegiat si arogant, intotdeauna iluminat de Dumnezeu si pus acolo taman cu acest scop soteriologic. problemele ar aparea atunci cand \"iluminatii\" se urca la o asemine inaltime in vazduhul cujetarii s-al grairii, ca prostimea ramane bleaga la minte lovita de apofatismul hardcore al boiarilor sofisti, si se resemneaza multumindu-se cu dulcele, argoticul,indecentul si inCORECTul grai mioritic.

sa ma iertati, da\' eu am citit numele dictionarului in engleza...numai asa are sens continutul acestuia.

eu as traduce acest \"comentar\" prin...exces de prostie.

frantura e strategica.chiar la final.exista 2 tipuri de fericire: cu F mare si neaparat la singular, si cu f mic, si, deci, la plural. dea la uman la divin e cale lunga iar gamaliile de fericirea omeneasca, marunte, multe, si cam degustatoare asemeni okilor de musca , daca-s confruntate cu Fericirea cea adevarata, apar ca...nefericite!.
nu pot zice ca e o poezie buna. de cativa ani am incetat sa scriu poezii bune. scriu cum si ce ma doare -valoare strict personala. ms ca ai dat pe-aici.

trebuie sa lamuresc: hoitul nu e un copilas dulce si zambitor, nichita, si nici nu stiu de unde iti tuna aceasta idee. poezia a fost scrisa cam acum 2 ani dupa ce am asistat la inmormantarea bunicii mele.

draga Bogdan, am citit si eu ,maruntul, cele ce ai scris tu despre iubire. apoi am citit si jumate din potentialele raspunsuri la intrebarea ta.la jumatate m-am plictisit si mi-a perit rabdarea.
nu-s om invatat, nici filosof, nici macar intelectual.daca incerc sa-ti vorbesc si eu despre iubire si Dumnezeu, nu o fac din vanitate,sau din dragul de a da inca un ,,raspuns\" care nu raspunde de fapt la nimic, ci naste noi si noi mladite ale eternei intrebari: cine sunt eu? de unde vin? incotro e finalitatea mea?
am spus intrebare si nu intrebari pt ca e vorba de un singur trunchi existential si esential pt scurta noastra peregrinare pe acest pamant(destul de problematica ce-i drept!).
in primul rand, exista IUBIRE si iubiri. lumea numeste cu acest nume aproape orice pasiune sentimentala, atractie fizica, patima mistuitoare etc. a unei persoane pentru o alta. se scriu poezii, eseuri, tomuri intregi de romane, si totusi, oamenii nu inteleg ce inseamna...a iubi.
IUBIRE este stare de a fi, iar noi, oamenii, nu stim sa fim. din iad porneste orice cautare a lui Dumnezeu, si tot in iad se aude cel mai bine chemarea Lui:Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi. undeva, in vechile carti bisericesti era o vorba: Ai vazut om, ai vazut pe Dumnezeu - iar asta nu in sens panteist, ci in chipul Omului ai reusit sa-L ,,citesti\" pe Dumnezeu, sa patrunzi macar o farama din taina iubirii Sale.Pentru ca Dumnezeu este intr-adevar iubire, dupa cum spune Sf Ioan Evanghelistul, si oricine ramane intru El cunoaste aceasta.ma leg iarasi de o vorba din popor, caci nu vreau sa vorbesc din capul meu natang: Cine stie cunoaste, asa se zice in ziua de azi. abia de curand mi-a picat si mie fisa ce-i cu aceasta zicala, mai mult smekereasca ar spune unii. cine stie, cunoaste, adica stiinta, teoriile, doctrinele vin din cunoastere, care nu este nimic altceva decat participare, experienta ,traire. Iubirea dumnezeiasca care-l cheama pe om -chip al lui Dumnezeu- la asemanarea cu El,inseamna comuniune, participare. poate spun cuvinte mari, cuvinte cu care esti deja obisnuit sa le auzi , dar o mie de cuvinte nu fac cat o picatura din adevarata iubire,o iubire nepamanteana, o iubire biruitoare, care invinge moartea si scapa din timp.la o asemenea STARE(repet ca sa nu creada cineva ca acum filozofez.stare=comuniune,impartasire) este chemat fiecare din oameni.
Sf. Dimitrie al Rostovului avea un poem in proza foarte frumos in care ,smerit si invins la inima, vedea toate patimirile Mantuitorului Iisus Hristos: ranile din palme, acele palme care au tamaduit bolnavii si au inviat mortii;spinii de pe frunte,ochii inchisi pe cruce ,piroanele din picioare(nu mai continui ca devin plictisitor,desi poemul chiar e superb) si la final,dupa ce arata cat a suferit Dumnezeu si pe cruce a murit pentru noi, in schimb El nu ne cere decat un singur lucru: \"Sa Ma iubesti , atat voiesc, iubirea ta o vreau\".
ce reprezinti tu in fata lui Dumnezeu?
reprezinti motivul pentru care El s-a rastignit si a patimit, motivul pentru care s-a pogorat in iad, motivul pentru care a inviat.
finalul si destinatia vietii?
\"Caci Dumnezeu atat de mult a iubit lumea ,incat pe singurul Sau Fiu l-a dat ca oricine crede in El sa nu piara ci sa aiba viata vesnica\"(Ioan 3,16 pare-mi-se).Hristos nu-ti cere nimic,El te iubeste pt ceea ce esti,nu pt ceea ce faci(cum este iubirea oamenilor), El iti ofera totul, ba inca si pe Sine Se ofera prin Euharistie lumii \"ca nimeni sa nu piara ci sa aiba viata vesnica\".
am vorbit mult deja dar cuvintele mele slabanoage nu pot sa zugraveasca adevarata iubire , cea pe care tu o cauti si de care insetezi.cuvintele raman cuvinte si folosesc numai in masura in care reusesc sa comunice, sa transmita din harul Duhului Sfant, sa-ti deschida dimensiunea adevaratei vocatii ontologice a omului: de chip al lui Dumnezeu chemat sa se asemene intru iubire Lui.
sper ca vor folosi aceste cuvinte.

ps: o carte care a schimbat multe vieti:\"Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei\" de Sf Siluan Athonitul.daca vrei, citeste-o.

nicoleta, vad ca eseul tau a cam starnit niste valuri p-aci prin jur...ai reusit sa surprinzi realitatea la modul cel mai nud si de fapt cel mai agresiv pentru cine se regaseste in ea;asadar tu ai un avantaj considerabil: cine nu e de acord cu eseul tau este si va fi considerat \"atins\" de catre mesajul lui;deci contestatarul e pus la punct de catre propria lui opinie, anticipata de eseu.
acum...eu ce sa zic: sunt de acord cu tine, chiar simteam nevoia unei taieturi lipezi si bruste care sa spintece prostia si autosuficienta \'scriitorilor\" de pe site, a poezasilor veseli ori tristi care abia asteapta compasiune ori pur si simplu niste aplauze grosolane din partea gloatei. tu adresezi o intrebare brutala: de ce scrii?
eu iti raspund tot asa de iute: PENTRU CA SUNT, iar fiintarea, nu simpla subzistenta bio-sociala il face pe om sa devina intr-adevar OM. de fapt intrebare cheiea eseului tau este: de ce publici? de ce vrei ca si restul omenirii sa te cunoasca si sa fie partasa la fiintarea, suferinta, iubirea, bucuria sau stupiditatea ta? aici fiecare raspunde in mod subiectiv si personal.de multe ori si eu m-am intrebat de ce merg poetii la cenaclurile literare, de ce cauta simpatia celotlalti, de ce simt nevoia sa-si expuna cele mai intime ganduri si trairi multimii. oare pt un set de aplauze vulgare? oare pt 25 de minute de glorie?
socotesc ca numai cei care NU sunt poeti cauta acest lucru, numai ei fac galagie de dragul de a fi recunoscuti si aplaudati. Eminescu zicea: desi port cu usurinta a lor ura/aplauzele lor,desigur, m-ar mahni peste masura. asadar cel care are curajul , indrazneala metafizica de A FI , nu va culege prea curand coroana cu lauri a contemporaneitatii-amanunt important in ecuatia \"de ce scriu-de ce public?\".
alt amanunt esential in discernerea valorilor pe acest site (sau pe oricare altul) este multitudinea celor care publica si rapiditatea cu care sunt sedimentate textele; astfel ,in functie de timpul cand publici(seara, luni, marti, duminica, etc) ai sanse,fie de real succes-daca putem numi succes nr de cititoi si criticile lor- fie de a trece perfect neobservat, aceste doua atitudini fiind independente de valoarea textului tau. ceea ce spun e ca pentru a strange cat mai multe aplauze ai nevoie de cativa factori, printre care si cel al intamplarii, ori al noocului chior.
si acum sa vedem si CINE sunt cei care aplauda, criticii, cei care isi dau cu presupusul si cei care \"insteleaza\" poeziile.multi sunt niste ignoranti care ,sufocati de idiotenia lor ,sedecid sa \"iasa pe piata\" , sa iasa in evidenta cu ceva.deci vin pe un site ca acesta si scriu...
altii, o elita rara, sunt mai putin proeminenti in activitatea literara, punand accentul pe calitate si nu pe cantitate.exista la acestia pericolul \"comunitatii inchise\": noi cu ai nostri, si dupa noi,ori in afara noastra -potopul!
si in sfarsit, mai sunt si cei usor influentabili, mediocritatea pasiva care da dreptate curentului principal; daca cineva zice ca poezia x e \"rea\" , gloata reproduce mecanic opinia si uite-asa, de la o zi la alta, poti cadea in obscuritate de pe culmile \"gloriei\"!

eu unul nu ravnesc la niciunuldin rolurile de mai sus. imi place sa stau pe margine si sa observ mersul alambicat,cam irational si deseori absurd al lumii.ma multumesc numai flegmele adresate direct pe obraz iar cu \"fanii\" sunt circumspect si latru la ei sa plece.

am vazut ca unii nu a inteles de cea te-ai referit la plural:\"de ce scriem\" in loc de singularul subiectivist(de ce scriu) care te elibereaza de povara raspunsului si te face simplu spectator neimplicat. eu socotesca ca pluralul din titlu e exact sarea care da gust eseului tau si care indeamna multimile sa-si lepede amorfitatea individualizandu-se ca indivizi; pe scurt, te cheama la raspuns. si in functie de raspunsul tau ceilalti te pot vedea fara masca, in falsitatea sau adancimea ta existentiala.

care comentariu, caci linkul tau nu duce nicaieri?
imi cer scuze pt cacofonie.poeziile mele nu sunt pentru cei cu \" urechea prea fina\".
o noutate pentru tine: nu sunt geniu si nici nu vreau sa fiu. azi nu se mai nasc genii.

Silvia, poate nu ai inteles( si sigur e asa): continutul poeziei il consider inviolabil, nesupus modificarilor unora sau altora. cat despre sens, el este discutabil, fiecare are dreptul la o parere, la o critica, in functie de ce a inteles din poezie.
daca unii aleg sa-si \"negocieze\" poeziile cu criticii lor, inseamna ca nu sunt siguri de mesajul lor poetic, si le lipseste personalitatea.
intre paranteze fie spus, eu credeam c-o sa observi \" personalitatea metafizica\" ,dar tu ai ramas la nivelul \"CA CAre\".
nu-i nimic: e dreptul tau sa critici, si, cum ar spune americanul, eu voi muri aparand acest drept.

ce nu inteleg eu:
de ce unii se leaga de continutul poemului(oricare ar fi el) si au impresia ca acesta ar trebui modificat dupa gusturile proprii.
de ce asa-zisele comentarii, in mare parte, au miros de amatorism; constau ori din osanale, ori din obiectii legate de continut.

incep sa cred ca acest site e un fel de cenaclu virtual in care fiecare isi da cu parerea la modul absolut, fara a da nici cel mai elementar semn de intelegere sau comprehensiune
fata de ceea ce a citit.
orbii dialogheaza cu surzii, iar mutii si-au gasit sa fie critici!

dle Erbiceanu, multumesc pentru criticile constructive. nu uitati insa ca poezia este o realitate in sine. deschideti usa, gustati-i rostul, si adevarul ei n-o sa va mai deranjeze atat de rau.
cu recunostinta, Ovidiu.

o posibila alternativa de a scapa din lumea egolatra si plina de iluzii in care traiesti(adevarat Matrix), ar fi razvratirea, propunerea unor alte valori,uitate sau ignorate,si trairea in conform cu ele.desi perimata si luata in deradere, razvratirea ,ruperea dintr-un sistem autosuficient si acaparator, este singura solutie.
dar aceasta solutie vine de sus, de la Cuvantul originar, Cel de la inceput si Cel de pe urma, care nu e simplu spectator la drama ta existentiala, ci Mantuitor, Eliberator. cine aude chemarea sa , are urechi de auzit.cine reuseste sa vada dincolo de circul absurd al lumii,sa vada Adevarul(pentru ca Adevarul nu e concept ci realitate contemplabila), acela a gasit atat calea cat si tinta ultima a peregrinarii sale ontologice.
s-ar putea spune mult mai multe,dar acesta e doar un scurt comentariu la un eseu taios de real si dureros de adevarat.

...ca de obicei ,n-am avut rabdarea de a citi toate comentariile si pe la jumate m-am oprit ca sa subsrcriu si eu cu parerea!(comportamentul tembel propriu \"agonizantului\").

sincer, poemul depaseste limitarile spatio-temporale actuale printr-o simplitate controversa(n)ta - de unde si acuzatia de \"subiect uzat\". insa uneori mai ai nevoie si de o curatire atmosferica de atrocitatile boombastice ale poeziei prezentului. o picatura de infinit face mai mult decat un kil de versuri galagioase care doar vor sa para \"arta\";
Mai avem nevoie si de infinit cateodata.

\" za masterpis!...\"

draga N. am citit eseul si o parte din comentarii(pe la polemica cu radu bogdan m-am plictisit si restul opiniilor le-am trecut doar razant cu privirea).
eu vad aceeasi prapastie in mintile oamenilor: intre Dumnezeul ce Viu si dumnezeul asupritor prezentat de unele medii ecleziastice. lumea se agata de acest idol pricajit, se lupta cu el, il ataca ,simtindu-l neautentic, iar pe sustinatorii lui(fie \"alesi\", fie datatori de anateme) ii palmuieste din plin. iar mai apoi apar, ca intodeauna, polemicile surde, indarjite , \"filosofiile punctului de vedere\", si lupta in transeele labirintului.
dar asa nu facem treaba, mai oameni buni! si , ceea ce conteaza cel mai mult, in felul acesta NIMENI nu ajunge la cunoasterea Dumnezeului Viu, ramas un anonim pentru \"polemisti\". eu inteleg ca exista multe neclaritati, confuzii, si ca s-o scurtez, multa galagie cu privire la acest subiect. mai inteleg si ca lucrurile nu pot fi clarificate doar printr-un comentar marginal la acest text. e nevoie, cum spunea cineva mai sus, de argumentari serioase pentru a iesi la liman?... dar tocmai aceste argumentari sunt problematice, bazandu-se doar pe o rationalitate excesiva care loveste in tot ceea ce nu e capabila sa inteleaga. si atunci ce sa alegem: irationalitatea oarba, sentimentul religios individualizat, subiectiv si irelevant pt cunoasterea rationala? numinosul?...
cam asta ar fi si intrebarea ta fundamentala la care raspunsurile fura slabe in a-si face datoria ceruta.
eu nu am pretentia de a oferi o solutie, o dogma, ori altceva de ascest tip. dar cred ca daca pornesti pe taramul relativului rationalist( de multe ori irational), de pe axa pur orizontala a problemei, nu vei ajunge niciodata la certitudini, la absolut, la Dumnezeu. targuindu-ti teoriile prin areopagul filozofic al acestei lumi nu-L vei putea gasi pe Dumnezeul Necunoscut, cel cunoscut si vestit de Apostol. avem deci nevoie de predica apostolica? dar mai gasim asa ceva astazi? si daca ascultam glasul diferit de al multimii(singurul capabil de adevarata libertate; libertatea de a te rastigni dar si de a a invia) aceasta cale e una totusi viabila, adevarata?...
multe intrebari il intampina pe cel care cauta nu o cale ci Calea. si aceasta cautare implica o sete profunda de absolut, de certitudine, de autentic, de iubire; o foame nemasurata dupa \"altceva\" decat mugetul gros al hipopotamillor intelepciunii acestui veac; dupa invierea adanca si radicala a fiintei umane(ratiune, vointa, simtire) care a aflat Calea Adevarul si Viata.
numai parasind taramul \"mortilor care-si ingroapa mortii lor\" poti afla libertatea pe care o cauti. iar aceasta inviere nu o poti gasi decat la Cel Inviat.
s-ar putea sa revin asupra subiectului, asa cum am mai facut-o pana acum.

poate setea ta si a altora de a auzi aceste lucruri a fost singurul motiv pt care m-am dez-lenevit. mai planuiesc inca o astfel de scrisoare. de ce scrisoare si nu eseu? pt ca Dumnezeul viu se cere marturisit la modul cat mai personal, singurul capabil sa transmita \"altceva-ul\" divin, picatura de har devenita pt lume \"sarea pamantului\". una e sa scrii despre Dumnezeu, alta este sa il comunici pe Dumnezeu.

cred ca urmatoarea scrisoare se va intitula: Setea Domnului si va incerca sa comunice cate ceva din setea Dumnezeului care, ostenit, cere apa din fantana samarinencei, dar si din setea nestavilita a omului ars in rugul iadului interior.

a pyle of shit! iata mormanele guralive ale lumii! iata molozul refractar la orice raza de lumina; iata iadul de zi cu zi ce nu mai poate fi indurat decat intru Dumnezeu.
unde esti, Bogdane, si unde-s cuvintele cele multe si desarte ce s-au vrut raspuns la intrebarea ta?
ti-a ajuns macar unul la inima, sau si strigatul tau a fost unul mimat, si deci vrednic de slabele ecouri \"literare\", gloata de raspunsuri ale poezistilor.
unde esti?

..si se vede ca-l iubesti si pe nenea Iancu! chiar atmosfera eseului tau e una caragialiana; mai in gluma si mai ales in serios, motivul pt care tu \"iubesti\" romania e identic cu motivul pt care oamenii de bine, care nu-s nici Mitici, nici Goe(cum o fi sunand la plural:Goi?.) nici alte caractere mizerabile si amuzante tocmai datorita ceastei mizerii, aleg sa plece din Romania ta si a mea, a zilei de azi. se pleaca pe rupte; mai intai capsunarii si sutii, la mijloc, ordonati si incolonati, \"creierasii\" care sunt de 10 x mai bine platiti \"dincolo\"( a se vedea conotatiile mesianice ale acestui \"dincolo\"; o fi tara unde curge lapte si miere in constiiinta amarasteanului de rand?); iar la urma pleaca restul plebei, gloata ademenita de cine stie ce mituri postmoderne cu privire la o \"viata mai buna\" unde? - desigura ca \"dincolo\"!.

ultimu\' stinge lumina!

Iosife, esti teribil!... de mult n-am mai citit un text asa de savuros ca al tau si chiar mi-era dor de o portie zdravana de umor si mai negru...si mai alb...da\'n orice caz \"greu de tot\"!
tre\' sa fie multe fulgere si blitzuri si inseninari absurde pe sub cerul tau innorat de greutatea metalelor.(observ din nou aceeasi mistocareala traditionala impotriva manelistilor; saracii de ei, dupa ce ca sunt obligati sa poarte povara retardarii mintale, mai rade si lumea de ei; si inca nu orice lume, ci acea cu plete lungi si bocanci ridati; o lume plina de nervi care determina oamenii cuminti sa se sinucida ascultand mascarici si porumbei muscati!).
so...pana la urma ramane lozinca: decat armata , mai bine un glonte in cap! al lor si al nostru al tuturor celor care aberam elegant pe marginea absurdului de azi si de ieri, sursa de scandale si sminteli.
se vinde nene ziaru\'? sigur ca da, vinde, al dracu\'!

Nicoleta...:) sincer imi place reactia starnita de eseul tau... si eu ma gandeam sa scriu ceva asemanator dar lenea metafizica ce zace in mine m-a oprit.probabil si opacitatea cititorilor(stii, eu n-am fost niciodata o persoana prea norocoasa, daca intelegi ce vreau sa spun...).
oricum, ma bucur ca o partedin sperantele mele legate de acest site s-au implinit: am intalnit oameni cu care sa pot comunica, cu care sa fiu pe aceeasi lungime de unda.e mult de zis si in legatura cu actul comunicarii, ce este el si cu ce se mananca dar acum ma rezum la cateva surasuri firave.eu nu aplaud ci doar zambesc cu talc atunci cand gasesc picaturi de esential.

despre Nichita se pot scrie versuri si randuri si coli si carti si biblioteci... toate la un loc insa raman cu capul plecat atunci cand in zbor trece ,Ingerul cu o carte in maini\' prin inima ta; si atunci, pret de o secunda, inima bate si viaza pentru cel care a fost si ramane Nichita Stanescu, batranul nostru...