Poezie
Poem de dragoste
.
1 min lectură·
Mediu
I
te văd pe stradă
tu
cum treci
c-o viteză de infinit pe secundă
în timp ce restul oamenilor
merg în reluare
te văd
așa cum nici internetul
nu poate de rapid să ducă
cuvinte, silabe, litere simple
te văd teleportându-te
prin a mea viață
roasă de ieri și de azi
roasă de mâine
II
m-am așezat comod
pe-un ricoșeu de glonte
ce nu se aude
el
chiar nu se aude
și de-abia a fost inventat
așa,doar pentru noi
acest glonte deosebit
să-mi poarte sărutul
de la
un capăt la altul
de orizonturi
și spre un punct
ne-ngenuchiat de tine
III
te țin fragilă
în polul nord al geografiei mele-
inima, ar spune unii
magnetica luminii, ar zice alții-
aici te țin
într-o tăcere nevie
cu frig, cu banchize reci
cu ape înghețate
în acel tărâm
înghețat
doar urșii pot să trăiască
numai urșii au blană
acolo
ei mănâncă numai pește
pește crud
și dorm pe sloiuri albe
ei
mormăie netulburați de ger
sau de vreo idee
mai aparte
căci nu sunt vânați de nimeni
acești urși intră în bârlogurile lor
atunci când
se lasă noaptea polară
și
nu se mai vede
chipul tău
063.449
0
LM