Poezii

Motto: „A fi liber însemnă tocmai a aboli finalitățile” (A. Camus) Tema acestui eseu o costituie moralitatea metafizicii revoltei, prin moralitate înțelegând dimensiunea morală în sine, ce

ONovidiu nacu

0

0

Excelsior, veșnicia! Acolo vom vâna feerice jivine. Acolo-i apofaticul și negânditul, acolo Cel Răstignit și de nerăstignitul. Nimic aici. Nimic acum. Abia sintagme și petale și biți

ONovidiu nacu

0

0

oamenii pun întrebări despre ginecomastie o drăcovenie și asta precum râsul buzelor de silicon ori mileurile bunicii purtate de striperi să întrebăm sincer ciudățenia din noi căți ani ai

ONovidiu nacu

0

0

alba-i neagră ziua rea mă cutremur cand o vrea pânzele a-și rădica lumina și-o despica zice furul la mitic stau în cur și parcă pic mortule tu vrei lăptic ia și bea din ombilic \'te la

ONovidiu nacu

0

0

mereu atingi paharul în identicul punct alpha buzele moi piersici pe-o vioară limpede cercul de rom îndoaie

ONovidiu nacu

0

0

trec mările. vin câmpiile de sticla; pășesc criticii cu stegulețe minuscule, crem, portocalii, violet si negre, mărșăluiesc pe străvezia baladă a apocalipsului cu happy end. magnific regizorul!

ONovidiu nacu

0

0

mi-aș dori să mai fiu copil un negru simpatic jucării am sentimentele tale eu sunt timid deocamdată dansăm relaxat un blues te prind șuvițele blonde îmi place pălăria dau din coadă fericit

ONovidiu nacu

0

0

Călătoria noastră abia începe. târziu surâsul tău freamătă aș vrea să te sărut abține-te îmi spun cu tragism clișeele sunt sărate azi ești high și vorbești cu socrate atentezi la perversitatea

ONovidiu nacu

0

0

Ignoră-mă. Te aștept de-o viață de nopți și zile să vii cu parfumul distopiilor aleatorii cu atingerile insuficiente ale îngerilor fisurați prin seminar eu te aștept și cu această

ONovidiu nacu

0

0

verificând în fiece clipă mobilul de big-bang-ul vreunui sms inima -metaforă clasică a iubirii- pulsează mai tare iar acele înțepături sfâșie tăcerea până ajung aici, sub ochii tăi lumea ar

ONovidiu nacu

0

0

Mereu apropiat, chipul tău dispare când te caut pentru un singur sărut, măcar unul. \"Nu te consider un fast-food și te rog să nu consideri că sunt easy love\" îmi grăiești cu litere de

ONovidiu nacu

0

1

Lecția nr. 1: Dragostea nu se cerșește; se ia. A zbiera în aerul atât de mut atât de surd e inutil, vai, inutil... Prinde sfârcul și prin el vei da de lumea întreagă, de cald și de moale, de

ONovidiu nacu

0

1

Suntem constrânși la ființare. Suntem constrânși la acea stare de fractalică imagine vocală și de răcnet prim silabisit în lume în marea despărțire a oilor de capre supremul reîntoarce-se-n

ONovidiu nacu

0

0

1 priveam cum apusul se cizela pe geam și raza lui se făcea umbra călcâiului tău poetic mai mult și mai mereu 2 și fulgere de gheață voiau să mă inunde deși era cald deși era

ONovidiu nacu

0

0

mă trec apele uitării precum o scoică purtată de val se lasă la fund extrag din cuvinte miezul -de parca ar acea asa ceva!- și îl întristez, spre a fi melancolic asemeni poeziei ce-o scriu

ONovidiu nacu

0

0

pe străduța mea cea mică a crescut o rândunică repede și aiurită de cu ieri îndrăgostită la etaj de bloculeț s-a ivit un nătăfleț cu ochi mari și nasul creț rândunel și vorbăreț peste

ONovidiu nacu

0

0

ea știe că o iubesc nespus de mult epicentru al sentimentelor îi sunt pulsar sub pieptul din carne. ea mă iubește și mă respinge simultan ca un meteorit ce-mi gravitează prin sânge cometă

ONovidiu nacu

0

1

...Și suntem în sfârșit suntem atrași de o stare imponderabilă de a fi și abruptă și suntem, da spre un final cu cer frumos, ecouri largi și inima răsfrântă. În fapt simpla atingere, simpla

ONovidiu nacu

0

1

La mall umblai in stanga si-n dreapta picioarele-s reci dar hoitul merge inainte si-napoi. Bataie cu ambalaje -vai! dumnezeul consumismului zace-ncolo profanat sub lampile ...dar oricum nu

ONovidiu nacu

0

1

Aș vrea să mă trezesc într-o zi și să fie soare pe cer și frunze pe apă aș vrea să fie-un zâmbet lumea toată când mort voi fi găsit. Aș vrea s-alerg, să zburd și să măsor în trântă lungimea

ONovidiu nacu

0

2

Întind mâna spre apă, spre chipul meu, spre mine, dar ea -iluzie nesfârșită de perdea- n-a vrut ca să o prind; atunci mi-am lăsat chipul în apă și am privit spre cer.

ONovidiu nacu

0

0

azi m-am lovit cu soarele de-o tâmplă; n-aveam pe cer loc amândoi... l-am azvârlit în dita-mai căldarea din care-ți speli acum frumoșii ochi. Pământul e plat și apele-i curg pe margini în jos,

ONovidiu nacu

0

0

așează-te pe tocul umărului meu țâșnit direct din aripă și nisip pe piele ai să mă simți cam sărat; am să m-așez și eu pe zăpadă, gol, în recea-i prospețime și metaforică neapărat. cu ața

ONovidiu nacu

0

0

pe-o rază de paianjen te văd cum vii algele-ți atârnă mândre și drepte. încremenit, încerc să mă înclin scoicilor tale inerte. și tăcute, vorbele mi se prefac în clipe care pe cerul

ONovidiu nacu

0

0