ovidiu nacu

așează-te pe tocul umărului meu țâșnit direct din aripă și nisip pe piele ai să mă simți cam sărat; am să m-așez și eu pe zăpadă, gol, în recea-i prospețime și metaforică neapărat. cu ața

1 îmi pun mâna pe mâzgăliturile sentimentelor culese din ridurile hârtiei pe găuri și piele îmi pun mâna pe voi gloată de oameni nespălați, aurolaci, gloată de animale homosapiens îmi pun

Acel om este intr-adevar fericit, cand, neavand nimic,nici nu-si doreste ceva mai mult decat ceea ce este. 22.03.2005

melodii șoptite la flacăra lumânării într-o cameră rotundă așa-i genunea din piept dacă o deschizi seara pe înnoptat mici bebeluși jucăuși vei găsi îți zâmbesc, prietene, fără a te cunoaște

în fiecare miez de noapte mă uit în oglindă și-mi scuip în sân. timpul bate infernul în corăbii pe Nil. privesc un hoit în oglindă sperând că am să mă recunosc cândva pe mine, Faraonul.

iartă-mă. încercai să te contemplu în vreo formulă să-ți ating suflarea în fluvii de palme nervoase- linii aplecate spre un sărut schiță și videoclip și artă șuvițele mi le tai, le

N-am reusit să Te înlocuiesc cu nici un idol, Doamne nu plâng dar nici mă rog nici unui idol, Doamne mai vin din când în când și Te privesc în față mai plec genuchiul meu bătrân privindu-Te

azi m-am lovit cu soarele de-o tâmplă; n-aveam pe cer loc amândoi... l-am azvârlit în dita-mai căldarea din care-ți speli acum frumoșii ochi. Pământul e plat și apele-i curg pe margini în jos,

...când singurătatea devine mai mult decât copleșitoare și toate speranțele tale s-au ars în praf și în cenușă, atunci afli că sensul vieții e iubirea și că tu nu mai ai sens.

Motto: „A fi liber însemnă tocmai a aboli finalitățile” (A. Camus) Tema acestui eseu o costituie moralitatea metafizicii revoltei, prin moralitate înțelegând dimensiunea morală în sine, ce

(ăsta) Pe-o bucată de mușama câteva gânduri pierdute. Am de toate înlăuntru dar nu știu cui și ce voi spune. Pixul ăsta scrie frumos și miroase așa(divaghez din frică...). Și camera mea

Aș vrea să mă trezesc într-o zi și să fie soare pe cer și frunze pe apă aș vrea să fie-un zâmbet lumea toată când mort voi fi găsit. Aș vrea s-alerg, să zburd și să măsor în trântă lungimea

I te văd pe stradă tu cum treci c-o viteză de infinit pe secundă în timp ce restul oamenilor merg în reluare te văd așa cum nici internetul nu poate de rapid să ducă cuvinte,

am auzit că mai demult poeziile se scriau prin cuvinte. după ce acestea au dat faliment au venit la modă sentimentele: puneai amprenta sentimentului direct pe hartie si gata poezia! iar mai

\"Dumnezeul cel viu nu poate fi decat marturisit, niciodata demonstrat.De unde reiese ca orice cuvantare despre Dumnezeu este una martirica, care trece prin cruce si duce la Cruce.\"(Sandu

și-n picurii de ploaie ce cad zdrobindu-se de asfaltul inert sunt oameni, chiar oameni. Mărunți, insignifianți. Minuscule trupuri se sfărâmă și mor, iar sufletul, o, sufletul, coboară în

mă trec apele uitării precum o scoică purtată de val se lasă la fund extrag din cuvinte miezul -de parca ar acea asa ceva!- și îl întristez, spre a fi melancolic asemeni poeziei ce-o scriu

Să stau pe geam și să privesc lumea în miscare -iată specialitatea mea! Îți amintești, oare, ce tânăr eram când părinții mi-au făcut cunoștință cu fereastra? Doar 3 anișori aveam și atâta

La mall umblai in stanga si-n dreapta picioarele-s reci dar hoitul merge inainte si-napoi. Bataie cu ambalaje -vai! dumnezeul consumismului zace-ncolo profanat sub lampile ...dar oricum nu

Călătoria noastră abia începe. târziu surâsul tău freamătă aș vrea să te sărut abține-te îmi spun cu tragism clișeele sunt sărate azi ești high și vorbești cu socrate atentezi la perversitatea