Poezie
Confesiune
1 min lectură·
Mediu
melodii șoptite la flacăra lumânării
într-o cameră rotundă
așa-i genunea din piept
dacă o deschizi seara pe înnoptat
mici bebeluși jucăuși vei găsi
îți zâmbesc, prietene,
fără a te cunoaște măcar
de ură vrei să scapi
din cenușa unei vieți hârșâite
piatră pe piatră
liniștea melodiilor cântate
cu buzele la ureche
lin
atât de lin că șoapta se face val
în sufletul diafan
al iubitei mele
e o beție revelatoare-
joacă-te împreună cu noi!
călărim racheta bunelor intenții
de la o inimă la alta
artificii pocnesc la impact și lumini
văd că te bucuri, prietene,
prinzând iar rădăcini.
când eram pici eu visam
să cânt cu chitara în mână
îmbrăcat în negru
cu părul bălai fluturând spre cer
tare prost mai eram!
fericit mai eram!
smuls
cu trupul de lapte către cer
și gravitând
sentimentele ca pe idei.
(te văd zâmbind, prietenul meu drag, amărâtule,
și ochii mi i-am dezlipit de pe oglindă...)
013567
0
MM