Ottilia Ardeleanu

mă aflu lângă timonier când aud lumeee mai avem de plutit în derivă câteva mile de oameni goi fără speranțe decadenți cum bine le stă să facă valuri mă clatin și dintr-odată am rău de

să tai un copac fără milă să tai toți copacii de pe străzi să tai pădurile parcă mi-au dezrădăcinat inima nu mai am frunze nu mai am flori fructe răcoare umbră nu mai am aer copacii nu

credeam că numai eu nu pot să dorm după doișpe noaptea dar și vecinul de dedesubt căruia i-a murit nevasta de covid bate cuie așa se aude încetinel ca o durere care dă cu târnăcopul în inimă dacă

alerg depășesc timpul trec prin nu știu câte porți salut oameni invizibili names & nicknames scanez detalii zoom in accept doar dacă s-au suit în poezie & bifez

dacă ai ști cum să-ți cauți cuvintele într-un nul să rămâi un eccum modo fără atâtea desprinderi spontane nu clătina luciditatea până la răsturnare și nu mai tângui când îți trec prin

același teren neacoperit cu gazon soare-nor galerie forfota unei vieți cu bilet de intrare pe care unii au dat o avere ca să-l rupă-n cuvinte hai steaua la steaua care-a răsărit steaua

vere găsii tastele tocite mă auziși dădui să apăs și n-avui pe ce mă gândii cine să se fi plimbat pe ele ca pe dalele pe care încăpeam cu iubirea mergând ei ce vremuri silfide se scurseră

Doamne ai grijă repară Tu ce greșim noi și dacă ne-am uitat urât la viață schimbă Tu macazul fii Acarul care preface linia din palmă și dacă am dat jos din vagoane cuvinte de plumb să cadă

dintr-o rotație ne aruncă pe gheață timpul de mână alunecăm unul spre celălalt din două capete nelegate și rochia mea cât marea taie orizont din ochii tăi timpul fracție răsturnată nu poate

îmi țin respirația mă aplec asupra ta și expir iubire nimic nu mă poate opri de la incursiunea în trupul tău ce ape ce faună ce continente nimic nu se compară cu tărâmul dorit fac notațiile

frumoși am mai fost azi după noi se țineau nuntașii cu flori ieșite din piept noi cu mâini pline de pescăruși până pe fruntea lui ovidiu zborul e alb ca mireasa din fotografie surprinsă în

dragostea se impregnează în tot ce e al nostru nu e nevoie să o căutăm peste tot este urma noastră ai mers ca după o femeie căreia i-a murit bărbatul despicător de ape mă trece

un buchet de baloane viața sus te copleșește scântei și pocnete crizanteme irump în culori se-alege praful nimicul nacelă de plumb (16 sept.2010)

leagănă-mă în hamac pui de vulpe pui de drac vara vine pe furiș nicio pace prin frunziș peștele nu stă pe baltă pițigoii laolaltă pun la cale un congres fără lupte fără stres niște flori

trăiesc cu lemnele astea vechi eu tac ele scârțâie nu le înțeleg limbajul de lemn orașul se dezmembrează șurub cu șurub copiii ca niște șobolani cu piele fină intră în tuburi grosolane de

umezeala din ochi a cuprins lumina nu are putere să doboare gratiile singurătății stau în genunchi cu tăcerea crede că face om din mine ies aburii nedreptății fac cete-cete puhoaie în

aș vrea să plouă dar azi parcă nu e toamnă pentru mine și soarele ăsta mă arde în suflet un bărăgan lumina clămpănește de pereți un pom cu frunzele lui cărora li se numără zilele umflă

la capătul aleii, adulmecă prin iarba răpusă eroic un vânt de toamnă gonind parcă dinspre zodia leului. se scutură de pete de rugină. lasă urme vânătorești prin tufișuri. mârâie nervos. el simte

frunții mele îi vine să înnoreze îi trăsnește să cresteze fulgere lungi prin plămânii tristeții oarbe dar cât de tânără ochilor mei le vine să toarne cu găleata să înece singurătatea

plouă pastelat orașul s-a înecat în letargie orologiul bate o oră târzie fulgeră culori arzătoare pe cer mă doare în piept am un deșert cu mii de cămile transpir silabe subtile deschid

ne strângeam ciorchine după ce dădea pedagoga stingerea sub cort de întuneric chicoteam ne dădeam coate țintind-o pe iolanda cu plete de vânt turbat buze senzuale de gustat ca

tot ce e frumos în sinea mea trece în zbor fiindcă îl iubesc mi se lungesc picioarele de mă dau cu capul de pragul cerului tot nu mă învăț minte de curând mi s-a întâmplat să mă urc în

ai bătut în pieptul meu și nu ți-am deschis ți-ai apropiat urechea stetoscopic înăuntru viața se ducea cum se ducea învins în războiul remușcărilor măcinat și incert te-ai întors pentru