Ottilia Ardeleanu

sap aerul dintre noi pe linia vieții palmele îmi sunt bătătorite respir destulă tăcere iubirea se zbate după un cadran de ceas mecanic depărtarea umple tunelul într-o lumină icterică mă

o cireașă nurlie roșcovană și uleioasă în priviri care se lasă atinsă de soare în toate părțile o bate vântul cu degete indecente pe umerii grăsunei pe molatecul sân frecat ușor între

dragă dacă n-ai și tu frumosul cuțit japonez forjat manual și temerar din cel mai grozav oțel cu lamă care scoate scântei și taie soarele în zi și noapte pentru nevoia de a găti casa cu florile

pe mine m-au votat norii liniștiți nu s-au temut de vreo idee de imaginații ori simplul fapt că am ieșit special ca să admir felul în care s-au așezat în rând pe un culoar strâmt care

viața nu e decât o țară străină în care mă stabilesc o vreme!

Jurnal. În oricare jumătate de locuință vidul devine tot mai dens și, când trec prin el, se bătătorește cenușiu, un pântece de pădure cu nou-născuți prin care a intrat buldozerul. Sentimentele îmi

suntem singuri atât de singuri încât avem impresia că de undeva va veni cineva să ne țină de urât minutele trec pentru că ăsta e rostul lor așteptăm deși nimeni nu ne-a spus că va veni avem

la poarta stelară metalic un an zăngănește a teleportare ecranele înțepenesc pe cifra 22 trecutul e bulversat se agită că nu mai poate ieși deși vaccinat cu toate cuvintele de bine esența

lucruri în care m-am împiedicat mereu când veneam obosită de la serviciu cu acea lehamite acumulată de pe la alții cu nemulțumirea că totul e în zadar și ne îndreptăm spre locuri neizbutite

primise o vioară singurul trup știutor de tainele ființei în orice acord încăpea o lume întreagă chiar și copilăria uitată pe câmp cu cerul cât o pălărie de soare cântecele veneau din

în fiecare culoare există o mare pietrele fac plajă în locul nostru gândurile navighează pesimist viața se cheamă de artist fără scenă singura emblemă e starea de emergență în oglindă se

mai nou dumnezeu umblă pe facebook se roagă la slujbă oamenii dau like-uri pomelnice pentru sănătate și se împărtășesc unii altora matinal servind anafură virtuală pe sticlă pictați icoane

femeia în galben deșirat peste genunchii mici împreunați cu un amestec de gânduri cenușii răspândite împrejur de perdeaua cu flori mărunte a înserării abia rezemată de spătar într-o liniște

am îngropat un pui am îngropat un câine am îngropat un hamster am îngropat o rădăcină am îngropat un arbore de nume am îngropat un poet am îngropat un ideal am îngropat un adevăr am

îmi prepar o înghețată de căpșuni să înving frigul din tăcere citesc franz kafka și înghit rândurile suite la bordul unei iluzii că peste ape zbuciumate poți găsi fericirea o noțiune perimată

* ridicăm din umeri răsturnată lumea este fântână pisica neagră a căzut și nimeni nu riscă să o scoată mirosul ne strâmbă nasul avem rictusuri unii față de alții mâinile în

cum e să fii femeie cu pielea întinsă și sânii obraznici împingând viciile în șant și pieptul unui bărbat viril deasupra lucrurilor inerte și a cărnii care te înghite cu zâmbetul rupt din plăcere

luați împreună suntem doi frumoși două cești de cafea își răsucesc aromele în funii cu mirosurile noastre după o noapte cu lună de veghe între cearșafuri cu cât ne știm mai mult cu atât ne dăm

plouă ribonucleic se varsă culorile din floră genetic ne înghit în subteranul din noi se adună biologia unei lumi forfotă subsidiară curenții mizeriei unei vieți ne centrifughează e lesne să

adesea lângă plopul cunoscut poezia soață cuminte așteaptă lacul singurătății mele de nuferi este albastru la citit chipul tău oglindește luna pe deal însereză după cântec de bucium viața

pe fata asta o știu dintr-o altă lume venind agale deșiră timpul din palme vase rotunjite din lut în care viața își cunoaște formele se nasc de fiecare dată când își trece degetele cu

noi fetele facem păpuși din cârpe le facem haine le împletim codițe le schimbăm pantofii și mărgelele de sticlă uneori păpușile de porumb sunt cele mai adorate noi mamele facem păpuși din

sireapă colonie florală escaladă peste acoperișuri cu pisici lăfăite sub un bezmetic soare aprilin pare dus cu pluta dacă ai putea rămâne o zi întreagă vâslind ai observa cum cade