destin

Spuneam cândva (e un fel de credință a mea) că poți pune pasărea în colivie, niciodată zborul! Și cum poezia e o pasăre, cu sau fără rug, „inchiziția poeziei” nu va putea să se atingă de spiritul/zborul ei, „demonii” degeaba vor face tumbe spectaculoase încercând să o prindă, să o vateme! Așa cum nu poți prinde raza de soare în palmă, poți doar degusta (de vrei) dar nu înghiți spiritul ei, nicicând și nicicum!... Iubirea, acceptarea frumuseții ei divine (dincolo de cărți titluri...) cred că ține loc „livrării prin curier rapid”!
Cu încântare, Maria

mulțumesc pentru cuvinte. uneori, cărțile au un destin nemeritat. oamenii interacționează cu cărțile dintotdeauna, într-un fel sau altul. le sunt indispensabile. cred că cei mai serioși prieteni!

Pot confirma Otilia, importanța covârșitoare a cărților, care mi-au fost mai mult decât prieteni, mi-au fost îngeri păzitori, salvatori în momente de foarte mare cumpănă, chiar pe hotar de viață și moarte. Poate de aceea introduc texte din clasici în mediul online, ca ofrandă pentru ajutorul primit și pentru neuitarea spiritului celest ce le dă viață! Și da, cărțile au un destin nemeritat, și chiar de nu-s un fan înrăit al mediului online, îi recunosc importanța ca punte de a accede la apa vie a poeziei!

Maria, te-am citit în lumea asta virtuală, și prin alte locuri. mă bucur să fii bine. toată stima!