muicăăă

„Ale buricu făcură ce făcură și-și luară picap” - reprezintă cam tot „compromisul” pe care-l fac alde „buricu” (ca reprezentant al „aripei” înnoitoare a satului tradițional – spre „mahalaua”) tehnologiei „moderne”. Și asta mai mult pentru o „fală” care îmbracă o anumită candoare. O atmosferă patriarhală în care oamenii urmăreau un anumit orar al „trăirii” la nivel de afecte și de gestică! O atmosferă care permitea ieșirea din turbioanele cotidianului, obținerea (măcar temporară) a stării de detașare!
„Oamenii lepădau încrâncenările” – câtă nevoie se simte în societatea aceasta „nebună, nebună, nebună” să mai lepădăm încrâncenările pentru a ne mai putea „primeni” și portul exterior și interior! Tragedia este că nu mai știm să trăim „starea de sărbătoare” pe care moșii noștri o trăiau frecvent, o stare crepusculară, între profan și sacru! M-aș închide „în pătul de porumb” să mai uit pentru o vreme cele ale Pandorei! Mă-nclin cu drag, sufletului și verbului tău! Maria

Maria, pentru lectură și semn.