Ottilia Ardeleanu

cum este pentru fiecare, Teo, te-aș ruga să nu dezarmezi, ci să continui. saitul acesta este în special pentru oamenii care sunt pe aici de mult. așa după cum este pentru cei tineri, viitorimea noastră, neapărat.
consideră-te un om împlinit, cu toate cele ale trecutului, prezentului și cele care vor veni. cele mai bune lucruri pentru omenire, în afară de pace, sănătate și iubire, sunt îngăduirea și înțelegerea și a celuilalt.
te invit să rămâi aici, să postezi când ai răgaz.

despre poem:
tu ai un fel de exprimare/exteriorizare recognoscibil. tema vieții, abordată de mulți scriitori, pare la tine un soi de resemnare. te folosești, îndeosebi în a descrie cum vezi, cum simți tu viața. și o definești ca film care se petrece începând din copilărie, ca nefiind un poem de dragoste ci mai degrabă o filă ruptă din șirul zilelor etc. în final, viața devine egală cu toate greutățile, neîmplinirile, vicisitudinile etc.
planează totdeauna tristețea peste tine, Teo.

acasă - spun că este un discurs (auto)ironic. primul vers e amuzant sau nu. ultimul este descurajant sau nu.
ei bine, paralelismul între direcția dată de obiectul de mers de care ne folosim și direcția spre libertate, vis și viață în general își atinge scopul.
direcția este atinsă printr-un automatism care și el se învață din mers.
tristețea este echivalentă aici cu oboseala, mirosul de pirită, angoasele.
mersul la pas se dovedește cel mai bun, fiindcă în viață totul se învață pas cu pas. chiar și tristețea.
George este un poet al direcției stabilite, indiferent de invazii!

mă bucur pentru comentariul tău și că ți-a plăcut acel vers care vine, da, din inimă. Mulțumesc.

citesc și eu un poem cu ochii căscați. uitarea este ca o mare înspumată. o lăsăm pe seama timpului. discursul este un balans între vis și realitate. îmi pare că tot ce trăiești seamănă cu o temere. sunt răni nevindecabile. un trecut cu urme vizibile. abaterea este cumva voluntară. ne place să vedem doar ce ne convine. este un text care trebuie abordat în profunzime.
îmi permit să-i acord o stea, cu felicitări!

cum am spus, nu fac referire la cineva anume, nici măcar nu știu ce text de-al tău era la temă, recunosc cu sinceritate că nu sunt prezentă sută la sută pe sait, dar dacă tu doar într-un anume context comentezi asta este doar treaba ta. Sunt ultimul om de pe pământ care să vrea să se lege aiurea de traiul cuiva.
Eu țin la respect și la sinceritate.
Toate cele bune!

vă mulțumesc mult pentru aplecarea pe text. Pentru empatie.
Nu, acolo este necesar să fie acestei zile!
Toate cele bune!

voi fi. Mulțumesc.

un poem care mie uneia îi place pentru sinceritate, degajarea cu care este scris, imaginile creionate cu abilitate. titlul m-a făcut să zâmbesc. pare că dragostea e o fugă. clasică. ori un simplu filament pentru (i)luminare!
acolo, aporeic nu este aporetic? eu așa cred.
finalul este criminal! (ca să fiu la context).
pentru mine, un discurs de stea.

este un text nerebel, ci efectul unor constatări/ observații/ realități care s-au petrecut de-a lungul vremii, pe aici (că în acest spațiu mă apropii și eu ușor-ușor de douăzeci) și nu numai, este un semnal de alarmă la modul general, nu trage de urechi pe cineva anume, dar poate fi un reproș tuturora pentru că toți vrem să fim citiți și comentați, nu cred că sunt excepții. Toți vrem stea în frunte, mai ales cei care au păreri supraomenești despre ei... Însă, nu prea suntem în stare să dăruim înainte de a cere.
Voiam să aflu păreri și mă bucur că ai intrat și ți-ai spus părerea, iar pentru asta îți mulțumesc mult, mult.
Interacțiunile cu ceilalți vezi și tu că diferă de la caz la caz. Nu putem impune cuiva să ne agreeze scriitura. Așa încât, cred că mai important este să comentezi, chiar nefavorabil, dar elegant, decât să nu comentezi deloc.
Rămâne la latitudinea fiecăruia să tragă propriile concluzii. Repet, textul nu vine să lezeze ego-uri, ci își dorește o normalizare a așteptărilor noastre, cei care interacționăm, sper, în folosul și evoluția cuvântului scris/ citit/ comentat.
Mulțumesc din suflet, Florina, pentru rezonare.

mulțumesc pentru com.

știu cum e să fii tu însuți cu poezia ta pe buze și în inimă, să inspiri și să expiri versuri care să te înalțe. am urcat trepte de emoție pură. poezia nu va fi niciodată o luptă, ci doar bucurie, împlinire, miraj... un descântec pentru pace, libertate, iubire!
tare frumos discursul tău, împovărat deja de amintiri!

și i-aș zice (acestuia și celorlalte): poem pe mai multe voci, și nu colectiv, am așa un (cu)tremur când aud cuvântul acesta.

un poem agreabil, ritmat, bogat în conținut.
Felicitări vouă! Nouă! Curând am să trimit și eu sonorul versurilor.

domnule Liviu Nanu, felicitări și dumneavoastră, felicitări și poetului dintre stele, Adrian Firică, cel care de-a lungul vremii mi-a făcut onoarea de a se fi aplecat favorabil și asupra unor poeme ale mele.
Mi-ar plăcea ca în concursurile viitoare să-l inserați și pe Radu Ștefănescu, aflat și el printre stele, un alt poet pe care l-am citit cu plăcere și cu care, de asemenea, am interacționat uneori.
Mulțumesc.

sunt onorată să fiu pe podium chiar la primul concurs Poemul lunii și vă mulțumesc tuturor și fiecăruia pentru ascultare și votare.
Cred că și votanții merită să se afle pe podium, fiindcă, pânâ la urmă, fără ei nu s-ar mai fi întâmplat nimic.
Consider, de asemenea, că locul pe podium se cuvine fiecăruia dintre concurenți, întrucât poemele sunt unul și unul!
Pe podium merită și organizatorii, pentru idee, interes și munca depusă.
Eu mă înclin și în fața celor care nu au avut timp, curaj ori starea de sănătate nu le-a permis și îi îndemn să participe în oricare postură pentru că nu au nimic de pierdut!
Vă mulțumesc tuturor pentru felicitări, steluțe, dar mai ales pentru prietenie!

Erika, mă bucură empatia, m-a impresionat această "Industrie sentimentală!

am simțit înțepăturile acelui selfie, dar cred că am vrut să depășesc ironia și să caut un aspect pozitiv. dacă aș fi considerat ironia, nu aș fi dat steluță fiindcă între a iubi și a ironiza este distanță ca de la cer la pământ!
rămân la interpretarea mea și mulțumesc pentru acest 84!

de nota unșpe!
sărutul tău cireașă e ca Poarta Sărutului, într-un fel, așa am văzut-o eu în pașadina de față.
este exprimat sentimentul iubirii pure și dulci, ca un început de vară când se coc cireșele.
și nu degeaba este aleasă cireașa ca un comparativ pentru buze, fiindcă aceasta are calități ispititoare.
finalul îmi pare cumva contrastant, adică poți avea ori nu parte de cireașa dulce și ispititoare. desigur, și dunga de tristețe insinuează că cireașa nu este dulce în oricare context existențial. ideea este cumva că iubirea este dulce-amară.
îmi place mult acest al 84-lea, așa că, îmi exprim aprecierea.

felul în care mi-ai trimis ecoul lecturii și al emoției tale mă onorează și mă bucură așa ca pentru un weekend așteptat numai pentru poezie și relaș. În următoarele două zile voi fi părtașă la câteva evenimente succesive dedicate poeziei și poeților.
Mulțumesc. Îmbrățișări.

Gabi, este într-adevăr un act real, realitatea mă inspiră mult, și consider că nu e nevoie de multe cuvinte ca să exprimi un simțământ, ceva evident.
Chiar am un volum, Doze de plăcere, în care folosesc instantanee lirice pentru a introduce o (altă) poezie.
Consider că ajungerea la inima unui cititor depinde mult de cum poate transpune acesta versurile.
Încă o dată, mulțumesc.